Conferința „Horia în viziunea lui Leonid Dimov”, susținută de academicianul Ion Pop, are loc joi, 3 iulie 2025, de la ora 18:00, în Grădina Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca (Str. Republicii nr. 9, cu acces din str. Avram Iancu). Evenimentul este organizat de Academia Română – Filiala Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană și Fundația Transilvania Leaders, în contextul comemorării a 240 de ani de la Martiriul lui Horia, Cloșca și Crișan.
În cadrul evenimentului va fi lansat și volumul „Litanii pentru Horia” semnat de Leonid Dimov și vor participa prof. univ. dr. Ruxandra Cesereanu, acad. Doru Pamfil, președintele Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, poetul și criticul literar Viorel Mureșan, criticul și istoricul literar Mircea Popa și Vasile G. Dâncu, directorul Editurii Școala Ardeleană.
Evenimentul, organizat și ca un omagiu adus academicianului Ion Pop, care la 1 iulie împlinește frumoasa vârstă de 84 de ani, cuprinde și un recital de poezie susținut de Miriam Cuibus și face parte dintr-un demers mai amplu de reafirmare a valorilor culturale și literare românești.
* * *
Acad. 𝐈𝐎𝐍 𝐏𝐎𝐏 s-a născut la 1 iulie 1941 în comuna Mireșu Mare din județul Maramureș. Reputat critic și istoric literar, traducător, poet și profesor universitar al Facultății de Litere din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, el este membru titular al Academiei Române, din anul 2024, fiind membru corespondent al prestigioasei instituții încă din anul 2015.
După studii gimnaziale efectuate la Școala Generală „Simion Bărnuțiu” din Cluj-Napoca, și cele liceale la Liceul „Emil Racoviță” (1955-1959), Ion Pop a urmat cursurile Facultății clujene de Filologie (1959-1964), fiind reținut, după absolvire, preparator la Catedra de Literatură Română, promovând ulterior ca asistent (1967), lector (1972) și profesor universitar (începând cu 1990). A fost decan al facultății între 1996-2000. În 1971, obține titlul de Doctor în filologie cu teza Avangardismul poetic românesc, coordonată de către profesorul Iosif Pervain, tema devenind predilectă în studiile și volumele sale ulterioare, autoritatea lui Ion Pop în domeniu fiind incontestabilă. Între 1973 și 1976 este asistent asociat la Université de la Sorbonne Nouvelle-Paris III, iar între 1990 și 1993 director al Centrului Cultural Român din Paris.
În calitate de redactor-șef (1969–1973) și de director (1973–1983) al revistei Echinox, a reușit să-i imprime revistei exigența cultivării spiritului critic, să încurajeze multiculturalismul, impulsul constructiv, erudiția și credința în valorile durabile ale culturii, fiind recunoscut și azi ca „mentorul discret” incontestabil al multor promoții de echinoxiști. Structural și ideatic, se revendică de la școala critică tematistă geneveză. Dintre volumele sale de poezie, multe traduse și în alte limbi, amintim: Propunere pentru o fântână (1966), Biata mea cumințenie (1969), Gramatică târzie (1977), Soarele şi uitarea (1985), Amânarea generală (1990), Descoperirea ochiului (2002), Elegii în ofensivă (2003), Litere şi albine (2010), În faţa mării (2011), Scara din bibliotecă (2013), Poeme 1976-2011 (2015), Lista de așteptare (2019), Proba focului (2023).
Impecabila sa ținută academică, seriozitatea, disciplina, empatia rafinată teoretic și extraordinara sa capacitate de muncă se reflectă în profilul său de „literat total”, practicant de excelență al multor domenii înrudite, culegerile de cronici critice, studiile de istorie literară și sintezele consacrate evoluției diacronice a fenomenului poetic fiind periodic reeditate. Este membru în consiliile de redacție sau științifice ale multor reviste literare prestigioase („Critica del testo“, „Cahiers Benjamin Fondane“, „Steaua“, „Tribuna“, „Discobolul“, „Studii literare“„Caietele avangardei“) și laureat al mai multor premii naționale: Premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1973, 1979, 1985 și 2001, Premiul „B. P. Hasdeu“ al Academiei Române, 1985, Premiul Naţional de Literatură al
Uniunii Scriitorilor din România, 2012 și altele. A fost distins cu Ordinul Național pentru merit în gradul de Ofițer (2000) și cu Les Palmes Académiques – Ministerul Culturii din Franța (2001).
Spirit echilibrat, sensibil la valorile genuine și adept al proiectelor de anvergură, intelectual de for angajat, responsabil, incomod în multe dintre cazuri, Ion Pop aparține unei aristocrații culturale ardelene animate de imperativul construcției și al memoriei, generator de sistematizări temeinice, menite să devină repere identitare esențiale.
