După un congres al PNL în care miza personală părea, pentru Alin Tișe, aproape o formalitate, președintele Consiliului Județean Cluj se regăsește astăzi într-un registru lirico-politic neașteptat: cel al decepției ridicate la rang de manifest.
Câteva zile în urmă, ambiția domnului Tișe pentru o funcție de vicepreședinte părea a fi ghidată de certitudinea succesului. Eforturile sale de automediatizare online, constant susținute de o retorică a performanței și a moralității, au fost însă întâmpinate cu reținere de colegii din partid, care au decis, prin vot, să nu-l includă în conducerea națională.
În locul unei declarații formale, Tișe a ales să își exprime poziția într-o postare de Facebook cu accente profetice și dramatice, în care evocă sfârșitul politic al PNL-ului și un început al „eliberării” personale. Discursul, impregnat de invocări ale „cooperativei trădătorilor” și „incompetenților cu ambiții de sforari”, pare să fi fost gândit ca o formă de catharsis public.
De remarcat este modul în care fostul pretendent la vicepreședinție liberalilor reușește să-și repoziționeze eșecul ca o victorie morală. Dincolo de frustrări declarate și distanțări simbolice de „construcția falimentară” care ar fi devenit PNL, Tișe nu ezită să sublinieze performanțele Clujului, ca o formă de legitimitate în fața colegilor.
Postarea nu conține doar dezamăgire, ci și o premoniție sumbră: dispariția PNL-ului, „precum PNȚCD-ul”. Tonul este apocaliptic, dar și curat regizoral. Fiecare paragraf pare construit cu grijă, asemenea unei replici dintr-un monolog scris pentru a fi viralizat.
„Sfârșitul unei iluzii. Începutul eliberării.
