În 30 august 1940 Clujul românesc și Transilvania de Nord sufereau o lovitură puternică datorită deciziei celui de al doilea Arbitraj de la Viena. Istoriografia comunistă i-a spus Dictatul de la Viena. Cert e că memoriile publicate ulterior, în comunism, ale ministrului român de externe care a semnat decizia Arbitrajului, Mihai Manoilescu, descriu gravitatea deciziei, tensiunea și atmosfera de la palatul Belvedere, unde s-a luat decizia. Acesta a semnat și a leșinat apoi. Nu degeaba. O parte imensă a regatului României, inclusiv Clujul, treceau la Ungaria horthystă cu care, paradoxal, cinismul istoriei, România era aliată în lupta de cucerire a Europei de către naziști.
Clujul si Transilvania de Nord au fost cedate fără foc de armă. Până la eliberarea din octombrie 1944 de către armatele rusești și române, orașele din această parte de țară au fost curățate de evrei, deportați cu trenurile morții în lagărele naziste. Din Cluj a fost deportați zeci de mii de evrei la Auschwitz, Birkenau. Extrem de puțini s-au întors. Extrem de puțini.
Dincolo de vicisitudinele istoriei vă oferim o hartă a Clujului, după preluarea de către amiralul Horthy a orașului.
Harta este interactivă.
