Un oraș împărțit, o administrație publică ce pare să îmbrățișeze doar o tabără și un eveniment tragic care ridică întrebări despre rolul politicului în sport. Acestea sunt concluziile sumbre ale derby-ului dintre Universitatea Cluj și CFR Cluj, un meci care s-a încheiat nu doar cu un scor pe tabelă, ci și cu violență pe străzile orașului.
Doi copii de 14 ani, suporteri ai CFR-ului, au fost atacați în drumul spre casă de un grup de indivizi mascați, presupus susținători ai Universității Cluj. Unul dintre minori a fost grav rănit, fiind lovit în cap cu o bâtă, conform publicației online Știri de Cluj. O astfel de agresiune nu este doar o consecință a rivalității sportive, ci și rezultatul unei atmosfere tensionate între suporterii celor două echipe. Iar aici intervine o întrebare legitimă: cât de mult a contribuit Emil Boc la radicalizarea acestui climat?
Nu este un secret pentru nimeni că Universitatea Cluj beneficiază de un sprijin substanțial din partea administrației locale. Clubul este finanțat, într-o bună măsură, din bani publici, iar imaginea lui Emil Boc este indisolubil legată de cea a echipei. De la aparițiile în emisiuni sportive cu fularul alb-negru la gât, până la filmările obsesive ale galeriei Universității atunci când participă la meciuri din loja arenei municipale, primarul Clujului pare mai degrabă un suporter fanatic decât un edil imparțial. Aseară, la derby, Boc și-a continuat acest spectacol previzibil: a continuat duiumul de postări de la meci, postări unidirecționale, ignorând complet cealaltă echipă a orașului. Oare din taxele și impozitele CFR-iștilor nu se finanțează și proiectele sale grandioase?
Sigur, nimeni nu contestă dreptul lui Emil Boc de a avea o echipă preferată. Întrebarea este cât de sănătos este pentru un primar să fie atât de explicit partizan într-un oraș împărțit între două cluburi? Această „relație amoroasă” cu Universitatea Cluj nu este despre pasiune sportivă, ci despre calcule electorale. Boc este un politician uns cu toate alifiile, un om care știe să se agațe de orice brand popular pentru a-și maximiza capitalul politic. Nu spunem că toți suporterii Universității votează cu Boc, așa cum există destui U-iști care contestă această implicare politică în administrarea clubului. Dar să ignorăm această strategie de imagine ar fi o naivitate.
Dacă Emil Boc ar fi fost cu adevărat un mare fan al unei echipe de fotbal, ar fi rămas consecvent. Dar să ne amintim cum, în 2004, când CFR-ul promova în Liga 1 și umplea stadionul din Gruia, același Emil Boc venea la meciurile feroviarilor îmbrăcat în cămașă vișinie, pozându-se alături de Arpad Paszkany și Iuliu Mureșan. Pe atunci, CFR-ul revenise în Liga 1 după aproape 30 de ani, fiind singura reprezentantă din Cluj-Napoca în această competiție la acel moment, un fenomen în plină ascensiune. Dar vremurile s-au schimbat, iar Boc și-a găsit o altă platformă de imagine.
Evenimentele tragice de după meci ridică întrebări serioase. Din ce în ce mai multe voci consideră că această radicalizare a suporterilor este, cel puțin parțial, efectul atitudinii lui Emil Boc. Un primar ar trebui să unească orașul, nu să-l dezbine. Asta nu înseamnă că Emil Boc este direct responsabil pentru violențele de pe străzi, dar tăcerea lui și partizanatul afișat contribuie la o atmosferă de ură și segregare.
În mediul online, reacțiile au fost vehemente. Un clujean revoltat scrie: „Aștept din partea primarului Clujului o reacție fermă. De foarte mulți ani acești huligani își continuă spectacolul violent, iar administrația locală le ține isonul. Părinții acestor copii bătuți plătesc și ei taxe, din care se hrănește ura.” O altă opinie afirmă tranșant: „Rușine Emil Boc! Politicul nu are ce căuta în sport! În loc să unească orașul, primarul dezbină, cu postări ostentative în care susține doar galeria lui U.”
Poate că este timpul ca Emil Boc să decidă ce își dorește să fie: un primar al tuturor clujenilor sau doar patronul de facto al Universității Cluj. Până atunci, realitatea este că orașul pare din ce în ce mai împărțit, iar asemenea incidente tragice nu fac decât să confirme acest lucru.
