Președintele PSD Cluj-Napoca, Ovidiu Săcară, fost manager general adjunct la Poșta Română, pe țară, a reacționat după dezbaterea pe tema arborilor de pe strazile Kogălniceanu și Universității, care a avut loc luni, la Primărie, și care a durat …6 ore.
Acesta a postat miercuri pe pagina oficială a filialei municipale PSD și s-a arătat indignat atât de modul în care i-a tratat edilul Emil Boc pe participanții civici cât și la adresa arhitectului șef de proiect, care nu a răspuns, dovedind aroganță maximă, la multe dintre problemele ridicate de civici. Arhitectul Arnold Macalik nu i-a răspuns dealtfel nici marți primarului Boc la telefon, fiind sunat de acesta în timpul ședinței Comisiei de Urbanism, comisia CTATU. Firma lui Macalik, Mossferm, derulează reamenajarea urbană de pe străzile Kogălniceanu și adiacente, în urma unei licitații câștigate de această casă de arhitectură.
Curierul de Cluj redă integral postarea lui Ovidiu Săcară (foto ultimul din stânga), un politician low profile, pentru că este bine argumentată iar vocea PSD Cluj-Napoca nu prea s-a auzit pe chestiuni civice clujene în ultimii ani.
”Întrebarea o găsiți la final….
Am asistat ieri în online la așa-zisa dezbatere publică pe tema situației copacilor de pe străzile M. Kogălniceanu și Universității. Spun așa-zisa dezbatere deoarece vine la 2 ani si jumătate (21 februarie 2021 cu 2944 de semnături) de la petiția inițiată de clujeni pentru menținerea arborilor în zonele menționate…
2 ani și jumătate în care s-au strâns din nou 3000 de semnături și s-a făcut lanț uman în jurul copacilor spre a fi păziți de, culmea, deciziile administrației. Tocmai acele decizii care trebuie luate în interesul cetățeanului!
Ce poate să spună asta despre administrație si relația acesteia cu cetățenii? Trageți voi singuri concluziile…
Revenind la dezbaterea de ieri, trebuie să vă mărturisesc că nu am văzut niciodată atâția oameni nemulțumiți, atât în sală cât și în online (am uitat sa precizez că online-ul a fost o aventură cu defecte tehnice flagrante, în care nu am auzit mai nimic în prima parte, dar hei, suntem Silicon Valley, nu? Doar când ne convine…).
Nemulțumirile din partea societății civile au fost cât se poate de pertinente, iar când cetățenii îți cer transparență în administrație dar primesc în loc de răspunsuri și cifre concrete o lecție obsesivă și redundantă despre reprezentativitatea în politică, cred că avem o problemă. Când la fiecare opinie prezentată, ești certat și ți se impune obsesiv doar o direcție de la care nu ai voie să te abați, consider că avem o problemă și mai mare!
Puteți urmări înregistrarea, aceasta fiind disponibilă online, personal fiind amuzat să văd cum un student (bravo lui!) îi explică domnului primar că nu știe să primească feedback. Mi s-a părut, de asemenea, prost interpretată de primărie faza cu politica participativă: să știți că doar pentru simplul fapt că deschideți ușa și primiți cetățenii să spună câteva cuvinte din an în paști, cu timing de 3 minute de persoană și apoi aceștia primesc observații și aserțiuni ad hominem, nu este deloc “participativ”. Normalitatea în discurs este alta, sau, cel puțin ar trebui să fie alta, iar cei care au fost de față știu foarte bine la ce mă refer…
Ca să închei, nu de alta dar nu vreau să stric ziua nimănui mai mult decât le-a fost stricată cu experiența tristă de ieri, mă întreb cine va plăti toate greșelile acestea făcute de arhitect, de exemplu, instalația electrică care însoțea soclul grupului statuar Școala Ardeleană (vă amintiți de el, nu? Același domn arhitect Arnold Macalik a eliminat acest soclu și nici măcar nu s-a sinchisit ieri să răspundă întrebărilor adresate din public sau pe chat) acțiune care a costat foarte mult, întrebându-mă dacă tot din banii clujenilor se va repune pe poziție ? Adică, cine plătește toate aceste greșeli/ erori? Din ce bani? Îi transmit domnului arhitect pe această cale că nu au fost plauzibile deloc argumentele domniei sale, de fapt, anulate total de un coleg de breaslă (deși nici acestuia nu s-a sinchisit să îi răspundă, nu vă faceți griji). Genius loci, domnule Arnold Macalik!
Acum chiar închei, gandindu-mă la un oraș verde, frumos, aerisit, nu plin de betoane, construcții aberante și fără sens, înghesuite, adică shared-spaces pe lângă care te bate soarele în cap.
Sa fim noi sănătoși , așezați pe betoanele proaspăt turnate , cu gândul la o umbră generată de copacii relocati…….
Atât mai întreb:
Dar oamenii…, oamenii , când îi relocați?”
