Într-o seară de iarnă aspră, când orașul Cluj-Napoca era acoperit de zăpadă, iar termometrele coborau spre –7 grade, o imagine aparent banală a reușit să concentreze o realitate socială pe care, de multe ori, alegem să nu o vedem. Un livrator asiatic, pe bicicletă, noaptea, străbătând străzi înghețate pentru a-și face meseria. Nu din pasiune, ci pentru un trai mai bun.
Claudiu-Dumitru Ghencian, secretar PSD Cluj-Napoca, a publicat în spațiul online o declarație care a atins o coardă sensibilă:
„Mă uit la acest om și mă gândesc cât de ușor ne plângem noi, românii, de orice. Omul din imagine e pe bicicletă, la –7 grade, noaptea. Nu pentru sport, ci pentru o pâine. Pentru o familie care este la mii de kilometri distanță. Acesta este sacrificiul real!”
Acest livrator nu este o excepție. El face parte dintr-o categorie tot mai vizibilă de muncitori migranți care susțin, în tăcere, economia urbană. Oameni care acceptă condiții dificile, salarii modeste și riscuri evidente pentru sănătatea lor, pentru a trimite bani acasă, acolo unde familiile depind de fiecare transfer. În timp ce noi discutăm despre confort, nemulțumiri cotidiene sau mici inconveniente, alții își măsoară viața în kilometri parcurși prin frig și nopți nedormite.
Intuim că declarația lui Ghencian nu este un reproș adresat românilor, ci o invitație la empatie și solidaritate. Ne plângem, adesea, de un stat care nu funcționează suficient de bine, de lipsa oportunităților sau de presiunea economică. Toate acestea sunt reale. Dar ele nu ar trebui să ne orbească în fața sacrificiilor făcute de cei care se află la baza lanțului economic, cei care muncesc cel mai greu și sunt văzuți cel mai puțin.
