Un avocat, un educator și un editor intră în Flying Circus. V-ați aștepta să fie banc, dar e realitatea zilei de miercuri, când trupa germană de punk-rock Detlef a concertat în Cluj.
Imaginea mentală pe care o avem despre concerte este o sală plină, care să știe toate versurile, și un artist mega cunoscut pe scenă. Cu toate astea, printre cele mai reușite concerte sunt cele cu puțin mai mulți oameni în public decât pe scenă. Nu înțelegi versurile, nu știi vreo piesă de-a trupei, dar simți muzica. Dansezi.
Acum 3 ani, membrii trupei și-a spus ”la o beție” că trebuie să înregistreze un album în Transilvania. Își programaseră venirea, totul era pregătit, dar pandemia le-a stricat planurile. Nu și-au pierdut determinarea, iar gândul s-a materializat în zilele astea. Au tras 19 piese în 4 zile și au crezut că și-au terminat treaba. Totuși, a apărut o oportunitate să cânte în Cluj și n-au ezitat. Au pus intrarea gratuită într-o noapte de miercuri, deci nu se așteptau să vină lume. Totuși, n-a fost chiar gol.
În fața scenei, în picioare, erau o mână de punkiști gata să facă pogo. Mai veniseră câțiva spectatori pe margini. Per total, n-a fost mare prezența, dar era loc de destrăbălare. Au început acorduri rapide, specifice genului muzical, acompaniate de versuri în germană despre cât de mișto e în Copenhaga și cum și bărbații la costum pot să danseze.
Punk is not dead
Unii oameni ar zice că e ciudat să dansezi în 5 oameni, dar punkul este tocmai despre a nu-ți păsa de ce spun alții. Cei din public dădeau din coate și picioare, aparent haotic, dar nimeni nu se lovește niciodată. La un moment dat, s-au pus pe jos, într-un șir indian, și au început să dea din mâini, simulând vâslitul.
La ultima piesă, trupa a avut pregătită o surpriză. Nimrod Szedlacsek, fondator al trupei Altar, și-a făcut apariția pe scenă. După asta, cineva a strigat din public „Zugabe”, care este cuvântul folosit pentru bis în germană. „Wow, știi ce e aia <<Zugabe>>” a zis relativ surprins basistul. Evident, au respectat cerința. Toată lumea trebuie să plece fericită.
După concert, membrii trupei au rămas la bere și povești cu noii fani. La evenimente cu public atât de mic, se creează un sentiment de familiaritate. Exact ca la meciurile amatoare din Germania despre care mai povestea toboșarul, te duci să susții niște oameni normali. N-au adus merch, dar unul dintre dansatori voia un tricou. Basistul l-a luat cu el la cazare și i-a dat tricoul personal, pe care era desenat un om care dansează sub Detlef scris cu alb. Cu unii, trupa și-a făcut planuri de ieșit în oraș. Oamenii se leagă prin muzică.
Rami Cristescu, student, an 1, jurnalism, UBB
