Frumusețea naturală a Carpaților este un motiv de mândrie națională pentru orice român.
Însă, un lucru destul de puțin știut în prezent este faptul că actuala configurație geografică a regiunii nu este una chiar atât de veche pe cât s-ar crede. Ba mai mult, ea s-a stabilizat relativ recent în lunga cronologie evoluționară a planetei, având pentru perioade mari de timp mai multe forme diferite de relief.
Iar una dintre acestea este destul de surprinzătoare:
Conform cercetătorilor, timp de milioane de ani, relieful zonei carpatine a fost dominat de așa numita „Mare Panonică”, care la apogeu s-ar fi întins, prin comparație, pe o suprafață ce reprezintă aproximativ jumătate din suprafața Mării Negre de astăzi.
Fiind formată cu aproximativ zece milioane de ani în urmă, această mare a „înghițit” la momentul respectiv aproape întreg teritoriul Ungariei de astăzi, precum și suprafețe largi care aparțin țărilor vecine din prezent: Voivodina/nordul Serbiei, nordul Croației, părți mari din Crișana, Maramureș și Banatul românesc, precum și zone mai mici din Slovacia, Ucraina, Austria și Bosnia-Herțegovina.
De reținut este și faptul că pe parcursul duratei sale existențiale, Marea Panonică a „conviețuit” cu actualul lanț muntos carpatic, formând astfel, fără îndoială, peisaje chiar și mai deosebite decât cele din prezent.
Suprafața mării s-a diminuat gradual, transformându-se în așa numitul „Lac Panonic”, ale cărui ultime rămășițe ar fi dispărut acum circa un milion de ani.
În ciuda locației, Lacul Balaton din actuala Ungarie nu are nicio legătură cu vechea Mare Panonică, formându-se în mod separat undeva în ultimii 20.000 de ani.
Referințe:
- Marea Panonică de prof. univ. Mircea Paucă, în Natura: Seria biologie, Volumul 16, pagina 303, 1964
