În prezent cel mai populat cartier al Clujului, Mănășturul este cunoscut de mulți cetățeni drept o mini junglă de beton, asemănătoare sectoarelor bucureștene sau zonelor din alte orașe care au fost ridicate considerabil în perioada comunistă.
Clujenii mai în vârstă își amintesc însă, probabil, că această situație este una relativ recentă, cartierul arătând foarte diferit cu doar 7 decenii în urmă.
Până la jumătatea secolului XX, Mănășturul a fost, în fapt, una din zonele cele mai pitorești ale orașului.
Parte a municipiului Cluj abia din 1895, satul Mănăștur s-a dezvoltat în perioada medievală, în jurul Abației Benedictine ce datează din secolul XI (actuala Biserică Calvaria).
Chiar și în primele decenii după ce a devenit parte integrată a orașului, Mănășturul a continuat sa fie o zonă cu un trai ce amintea mai degrabă de vremuri demult apuse, peisajul fiind dominat de fosta abație, care continua să fie centrul acestui cartier.
Aspectul Mănășturului avea să înceapă să se schimbe drastic abia începând cu anii ’50, căpătând în mod gradual imaginea contemporană în deceniile ce au urmat, în cadrul proiectelor arhitecturale comuniste…mai bine zis, o masificare în blocuri de tip „khrushchevka”, ridicate pentru oamenii muncii în timpul industrializării Clujului.
Foto Vechiul Cluj
