Dosarul Mineriadei din iunie 1990 reprezintă unul dintre cele mai sensibile și complexe cazuri judiciare din istoria recentă a României, aducând în fața instanței nume grele ale politicii postdecembriste. După decenii de tergiversări, redeschideri și reevaluări, procurorii militari au trimis în judecată opt persoane pentru infracțiuni împotriva umanității, printre care fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul viceprim-ministru Gelu-Voican Voiculescu și Virgil Măgureanu, primul director al Serviciului Român de Informații.
Ancheta Parchetului Militar arată că, în zilele de 11 și 12 iunie 1990, autoritățile nou-instalate la conducerea țării au pus în aplicare un plan de reprimare violentă a protestatarilor din Piața Universității. Potrivit acuzațiilor, sub coordonarea lui Ion Iliescu și a apropiaților săi din structurile de putere, au fost mobilizate forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, dar și peste 10.000 de mineri și muncitori din diferite zone ale țării. Scopul declarat al intervenției a fost dispersarea manifestației anticomuniste și restabilirea „ordinii”, însă rezultatul a fost unul tragic: patru persoane și-au pierdut viața, două au fost victime ale violului, peste 1.300 de protestatari au suferit traume fizice și psihice, iar peste 1.200 de persoane au fost reținute ilegal.
Rechizitoriul subliniază faptul că intervenția brutală din 13-15 iunie 1990 a fost o reacție disproporționată la o mișcare de protest care milita pentru democratizarea reală a țării, pentru eliminarea influenței foștilor activiști de partid și pentru crearea unei prese libere. Încă de la primele ore ale dimineții de 13 iunie, forțele de ordine au fost instruite să evacueze în forță Piața Universității, iar în după-amiaza aceleiași zile, președintele Ion Iliescu a cerut explicit sprijinul „oamenilor de bine” pentru a interveni împotriva manifestanților. Așa au ajuns minerii în București, fiind transportați și coordonați de structuri ale statului, ceea ce ridică întrebări serioase privind nivelul de premeditare a acțiunii.
Dosarul Mineriadei a fost marcat de o lungă serie de blocaje instituționale, clasări și redeschideri succesive. Inițial instrumentat de procurorul militar Dan Voinea, cazul a fost închis în 2008 printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale emisă de fosta procuror general Laura Codruța Kövesi. Presiunile internaționale, în special decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 2014, au forțat reluarea investigațiilor, iar în 2017 dosarul a fost trimis din nou în instanță. Totuși, procedurile judiciare au fost împiedicate de decizia Camerei Preliminare a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2019, care a declarat nule toate probele administrate până atunci, obligând procurorii să refacă integral cazul.
Trimiterea în judecată din 2 aprilie 2025 marchează o nouă etapă într-un proces ce durează de peste trei decenii. Întrebarea esențială rămâne dacă justiția română va reuși să ofere, în cele din urmă, un verdict clar și să facă lumină într-unul dintre cele mai tulburi episoade ale tranziției postcomuniste. Dosarul Mineriadei nu este doar o chestiune de dreptate penală, ci și un test pentru memoria colectivă a societății românești și pentru capacitatea statului de a sancționa abuzurile comise la cel mai înalt nivel al puterii.
