Popularitatea meteorică dobândită de spionul fictiv James Bond în cea de-a doua jumătate a secolului XX nu este deloc un fapt întâmplător: personajul lui Ian Fleming era unul emblematic pentru climatul politic al vremurilor respective, spionajul internațional ajungând la apogeu în contextul Războiului Rece dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică.
Munca agenților aflați în slujba celor două superputeri ne poate părea astăzi oarecum bizară, întrucât de multe ori aceștia consemnau cu multă meticulozitate până și cele mai banale detalii. Însă într-o perioadă în care perspectiva unui „holocaust nuclear” bântuia perpetuu asupra lumii, paranoia șefilor de stat americani și sovietici a dus la monitorizarea atentă a tuturor clădirilor care puteau îndeplini un scop militar.
Așa s-a ajuns la înregistrarea unei multitudini de facilități est-europene în rapoartele clasificate ale C.I.A., celebra agenție din Statele Unite care s-a făcut responsabilă pentru concretizarea intereselor externe americane utilizând metode mai „puțin ortodoxe”, asemănătoare mai degrabă practicilor Stasi sau KGB decât cele ale unui stat democratic ce se declara „liderul lumii libere”.
Un exemplu inedit este oferit chiar de o clădire din orașul nostru, care a fost consemnată în mod detaliat de către agenții C.I.A. : magazinul „Fierul”.
Magazinul Fierul, în jurul anului 1960. „S.A.” era o abreviere pentru „Societate Anonimă” în epoca respectivă
În acest sens, o postare distribuită pe grupul „Amintiri din Vechiul Cluj” ne relatează următoarele:
„Conform raportului CIA din 1950 (declasificat în 2009), compania deținea si o ferma de porci și o cantină care deservea 300 angajați (scris așa, în aceași frază). Avea aproximativ 400 angajați și vânzări în valoare de 250-300 milioane lei. Se menționează și frecventa lipsă de materii prime, în primul rând coloranți.”
Deși poate părea aleatorie, chiar hilară, înregistrarea magazinului „Fierul” se încadra totuși într-o categorie de interes specifică metodologiei C.I.A.: clădirea era văzută drept o potențială fabrică de armament în cazul declanșării unui conflict militar, orice facilitate ce putea fi rapid convertită în scopul respectiv fiind un obiect de interes pentru spionajul american din Europa de Est.
