Iuliu Maniu a fost, fără doar și poate, cea mai proeminentă figură politică a secolului XX din Ardeal. Pe parcursul vieții a îndeplinit funcțiile de deputat în Dieta de la Budapesta din partea Partidului Național Român din Transilvania, apoi după 1 Decembrie 1918 a fost Președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, iar odată cu înfăptuirea României Mari în urmă aplicării dispozițiilor Tratatului de la Trianon, Iuliu Maniu a îndeplinit de trei ori funcția de Președinte al Consiliului de Miniștrii (n. red – în termeni politici actuali funcția de Prim-Ministru). Pentru scurte perioade de timp a îndeplinit și funcțiile de Ministru al Finanțelor și Ministru al Apărării Naționale.

În anul 1926 a avut loc fuziunea dintre Partidul Național Român și Partidul Țărănesc (prezidat de Ion Mihalache) luând astfel naștere Partidul Național Țărănesc. În urmă acestei fuziuni, Iuliu Maniu a fost ales în funcția de președinte al PNȚ. În calitatea sa de președinte atât al PNR cât și al noii formațiuni PNȚ, Maniu și partidul său au reprezentat principalii opozanți ai politicilor duse de PNL.

La finele deceniului al IV-lea și până la jumătatea deceniului al V-lea din secolul XX, Maniu s-a opus atât dictatutrii Regelui Carol al II-lea cât și regimului autocratic al lui Ion Antonescu. Pe tot parcursul celui de-al doilea război mondial a păstrat canale de comunicare cu puterile Aliate din Occident. Astfel a jucat un rol decisiv în cadrul loviturii de stat de la 23 August 1944, când Ion Antonescu a fost arestat la inițiativa Regelui Mihai. După instalarea la București a Guvernului Groza din data de 6 Martie 1945, Iuliu Maniu și PNȚ au reprezentat unele din principalele ținte ale PCR-ului, intrând astfel în vizorul comuniștilor.

În urmă malversațiunilor orchestrate de către comuniști și sovietici la Alegerile Generale din Noiembrie 1946, PNȚ-ul condus de Maniu a obținut, „oficial”, un scor de 13% echivalentul a 33 de mandate, partidul fiind trimis în opoziție alături de PNL care a obținut un scor de 4% (echivalentul a 3 mandate).

Din acel moment principala preocupare a PCR a fost eliminarea firavei opoziții formată din partidele istorice PNȚ, PNL și PSDI. Maniu a fost arestat de către autoritățile comuniste în data de 14 iulie 1947,  în urmă incidentului intitulat Înscenarea de la Tămădău iar PNȚ-ul a fost scos în afara legii. Printr-o sentința dată la 11 Noiembrie 1947, omul politic Iuliu Maniu a fost condamnat la detenție pe viață.

Serviciile de Informații Americane au fost preocupate de soarta lui Iuliu Maniu

Era firesc ca guvernele din Vest să fie îngrijorate de situația omului politic român mai ales datorită bunei colaborări dintre Maniu și Puterile Occidentale de până la momentul încarcerări sale. Grație unei Săli de Lectură Electronice a CIA, avem acces la 6 rapoarte declasificate referitoare la Iuliu Maniu. Rapoartele au fost concepute între 1949 și 1954, iar ele conțin informații despre detenția demnitarului, starea lui dar și zvonuri false despre acesta.

Document din 6  Mai 1949, declasificat în 7 Decembrie 1998, Intitulat „Raport referitor la rejudecarea lui Iuliu Maniu”

În acest raport se menționează faptul că la dată de 6 Mai 1949, Maniu s-ar fi aflat la București unde avea parte de o nouă audiere. Se presupunea că în urmă audierii, Iuliu Maniu ar urmă să fie plasat în arest la domiciului permanent deoarece prin acest gest Guvernul României dorea să demonstreze că respectă drepturile omului. Evident, în final, lucrurile nu aveau să decurgă astfel.

Fragment din document:

Document din 23 Noiembrie 1949, declasificat în 13 Februarie 2001, Intitulat „Raport referitor la mutarea lui Iuliu Maniu în Crimea„

Documentul citat conține, așa cum este consemnat în el, o informație neevaluată. Conform informațiilor din document, Iuliu Maniu ar fi fost mutat într-un sanatoriu de pe teritoriul URSS, în Peninsula Crimea, unde urma să își ispășească condamnarea pe viață. După cum este larg cunoscut, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, informația primită de americani fiind  cel mai probabil una falsă.

Fragment din document:

Document din 29 Martie 1950, declasificat 30 Noiembrie 2000, Intitulat „Situația în prezent a lui Iuliu Maniu, lider al Partidului Național Țărănesc„

De departe acesta este cel mai vast raport din cele 6 referitor la situația lui Maniu din detenția în penitenciarele comuniste. Raportul precizează că Iuliu Maniu se afla în penitenciarul Galați. Este expus faptul că gardienii  vorbeau despre prezenta demnitarului Iuliu Maniu în incintă închisorii. Totodată, documentul conține o informație inedită. O oarecare femeie (n. red – o anumită logodnică, nu se oferă mai multe detalii, probabil logodnica unui informator român al CIA) care s-ar fi aflat în penitenciarul Galați în prima jumătate a anului 1949 ar fi mărturisit în urmă eliberării că o îngrijitoare a penitenciarului i-ar fi dat să spele un morman de rufe care îi aparțineau, după spusele ingrijitoarei, lui Iuliu Maniu (rufele ar fi avut inscripționate chiar inițialele numelui omului politic). O altă sursă menționează că a fost apropiat al unui gardian din cadrul penitenciarului, gardian care avea la cunoștință faptul că Maniu era încarcerat acolo.

Însă, documentul expune și faptul că niciuna dintre surse nu l-a întâlnit sau l-a văzut propriu zis pe omul politic.

Se zvonea că Maniu se afla în izolare, dar cu toate astea „s-ar bucura” de o celulă confortabilă în care avea cărți și că noaptea îi era permis să se plimbe în curtea penitencarului sub atenta observație a gardienilor.

Fragment din document:

Document din 20 Aprilie 1951, Intitulat „Zvonuri despre Iuliu Maniu, Titel Petrescu și Lucrețiu Pătrășcanu„

Acest document de dimensiuni reduse conține detalii despre situația celor trei oameni politici amintiți în titlu. Despre Iuliu Maniu și Constantin-Titel Petrescu (președintele din perioada interbelică a PSD) se notează că au fost transferați, alături de alți trei foști miniștri, în Penitenciarul Galați. Despre fostul Ministru al Justiție și fost membru al PCdR, căzut în dizgrație și ajuns între timp deținut politic, Lucrețiu Pătrășcanu se specifica că s-ar fi aflat încarcerat în Otopeni.

Fragment din document:

Documentele din 15 Aprilie 1954/23 Aprilie 1954, declasificate 22 August 2001/18 Iunie 2009, Intitulate „Iuliu Maniu se află în arest la domiciliu” si „Iuliu Maniu raportat în viață„

Iuliu Maniu s-a stins din viață la 5 Februarie 1953 în Penitenciarul Sighet. Probabil speriat de oprobiul ambasadelor occidentale, Guvernul de la București prin intermediul  Securității începea să propage zvonuri despre Iuliu Maniu. Aceste zvonuri ajung și la cei de la CIA. În documentul din 15 Aprilie 1954 se expune faptul că un membru al Securității ar fi raportat pentru CIA că fostul lider al PNȚ este încă în viață și că este plasat sub arest la domiciliu în Constanța. Într-un alt raport, de la 23 Aprilie 1954, este transmis faptul că Iuliu Maniu s-ar aflat pe șantierul barajului Bicaz unde se ocupa de gestiune alimentelor pentru deținuții politici care lucrează la baraj. Aceste informații eronate care au ajuns la americani, propagate de către Securitate aveau ca scop, cel mai probabil, menținerea unui climat pașnic din punct de vedere diplomatic deoarece abuzurile din pentitenciarele comuniste deveneau din ce în ce mai cunoscute în Occident.

Fragmente din cele doua documente: