Pelaghia Roșu este una dintre figurile emblematice ale Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania, un simbol al curajului și determinării românilor din Munții Apuseni. Originară din satul Mărișel, situat în Munții Apuseni, ea s-a remarcat prin rolul său activ în organizarea rezistenței împotriva trupelor maghiare în cadrul revoltei conduse de Avram Iancu. Pelaghia Roșu este o reprezentantă a curajului feminin într-un context istoric în care femeile rareori se bucurau de recunoaștere pentru implicarea lor în luptele politice și militare.
Contextul Revoluției și situația românilor transilvăneni
În timpul Revoluției de la 1848-1849, Transilvania era parte a Imperiului Habsburgic și se confrunta cu tensiuni etnice și sociale acute. Românii, care constituiau majoritatea populației, erau excluși din viața politică și lipsiți de drepturi naționale, fiind considerați o „națiune tolerată” de către autoritățile maghiare. Programul revoluționar maghiar promova unificarea Transilvaniei cu Ungaria, o mișcare care ignora revendicările românilor pentru egalitate națională și socială.
În acest context, Avram Iancu a organizat o rezistență armată în Munții Apuseni, cu scopul de a apăra drepturile românilor transilvăneni. Mărișelul, situat într-o zonă strategică, a devenit un punct esențial al rezistenței, iar Pelaghia Roșu s-a remarcat ca lider local.
A doua luptă de la Mărișel: Un moment de glorie
Contribuția sa cea mai cunoscută a avut loc în timpul celei de-a doua lupte de la Mărișel, pe 12 martie 1849, când satul era atacat de armata revoluționară maghiară. Din cauza lipsei de combatanți bărbați, femeile din comunitate s-au mobilizat sub comanda Pelaghiei Roșu. Ea a reușit să organizeze un grup de femei care, călare, au lansat un atac surprinzător împotriva inamicului. Această manevră inedită a provocat panică în rândul soldaților maghiari, care au confundat grupul de femei cu cavaleria moților și s-au retras în dezordine.
Acest episod reprezintă un exemplu remarcabil de tactică și spirit de luptă, iar curajul Pelaghiei a fost consemnat în documentele epocii. Alături de fiul său, care a condus lăncierii români, Pelaghia a demonstrat că rezistența împotriva asupririi nu a fost doar o chestiune de forță brută, ci și de ingeniozitate și solidaritate comunitară.
Moștenirea Pelaghiei Roșu
Pelaghia Roșu rămâne o figură simbolică pentru rezistența românească în Transilvania, un exemplu de sacrificiu și determinare. Povestea sa nu doar că inspiră generațiile actuale, dar reafirmă importanța participării femeilor în marile momente ale istoriei naționale. Prin curajul și spiritul său de lider, Pelaghia și-a câștigat locul în panteonul eroilor români ai Revoluției de la 1848-1849.
