Lucrețiu Pătrășcanu a fost un activist comunist care a fost omorât chiar „de-ai lui”. Născut pe 4 noiembrie 1900 la Brașov, acesta și-a găsit sfârșitul în interiorul închisorii Jilava la doar 53 de ani!
Ministru al Justiției timp de aproape patru ani, Pătrășcanu rămâne celebru pentru zicala sa de la Cluj: „Înainte de a fi comunist sunt român”. O serie de istorici ai comunismului au susțint însă în lucrările că Pătrăscanu ar fi spus de fapt invers, ”sunt comunist pentru că sunt român” iar rivalul său Gheorghe Gheroghiu Dej ar fi răstălmăcit declarația lui Pătrășcanu pentru că voia să îl acuze de accente naționaliste într-o perioadă în care facțiunile comuniste au marșat pe curentul internaționalist proletar.
Cu ocazia a 75 de ani de la momentul în care a început decăderea sa, Curierul de Cluj propune o întoarcere în timp. Timpuri apuse dar care au marcat destinul unei generații.
Fondator al Partidului Comunist din România și prima arestare
Lucrețiu Pătrășcanu s-a născut într-o familie de intelectuali. Tatăl său a fost istoric, iar mama sa provenea dintr-o familie boierească. Devenit un adept al marxismului, primul său contact cu politica a venit în 1919. Acesta s-a înscris în Partidul Socialist Român și a lucrat ca editor la ziarul Socialismul. Devenit tot mai radical și fiind motivat de succesul Revoluției Bolșevice, Lucrețiu a devenit unul din membrii fondatori ai Partidului Comunist din România (PCdR) în 1921. Totodată, el și un alt comunist, maghiarul Elek Koblos, au fost singurii reprezentanți al partidului la congresul al patrulea al Cominternului de la Moscova din 1922. În 1924, PCdR intră în ilegalitate și Pătrășcanu este arestat pentru prima dată, în regimul liberal. În acel moment, România era monarhie și prim ministru era liberalul Ion I.C. Brătianu. Aceste acțiuni ale „puterii” nu l-au descurajat și în 1928 a fost prezent la Congresul de la Harkov cu numele conspirativ „Mironov”.
Probleme cu fasciștii și primele divergențe cu comuniștii
La congresul de la Harkov au apărut primele reacții negative la adresa lui Pătrășcanu atunci când a susținut că basarabenii sunt tot români:
„Moldovenii nu sunt o națiune separată și din punct de vedere istoric și geografic moldovenii sunt aceiași români așa cum sunt românii în Moldova. Astfel, cred că un asemenea punct fals face ca rezoluția însăși să fie falsă.”, a spus acesta la Congres! Era o declarație greu tolerabilă în mediile comuniste!
În anul 1940 a fost numit sublocotenent de rezervă în Divizia a VI-a Infanterie din Miercurea Ciuc. După ce au venit legionarii la putere (septembrie 1940-ianuarie 1941) acesta a fost demobilizat și internat în Lagărul de la Miercurea Ciuc. A fost internat și în Lagărul din Caracal, domiciliul obligatoriu fiind stabilit la Poiana Țapului după ambele eliberări.
A treia oară a fost internat în Lagărul din Târgu Jiu, în perioada 1943-1944. Cât timp a fost arestat, acesta nu s-a oprit din activitatea sa politică.
Întoarcerea armelor și funcția de ministru
Odată cu lovitura de stat de la 23 august 1944 și arestarea mareșalului Antonescu, Pătrășcanu a devenit un pilon important în organele de conducere. A fost autorul proclamației citite de Regele Mihai la radio, în seara zilei de 23 august 1944 și a preluat portofoliu de Ministru al Justiției în aceeași zi. Pe 12 septembrie 1944 a fost unul din reprezentanții României la semnarea armistițiului cu URSS. De asemenea, ales membru în Comitetul Central în 1946, Lucrețiu a reprezentat, printre alții, România la Tratatele de Pace de la Paris din 1947.
Ca Ministru al Justiției, acesta a inițiat procesele de tip stalinist și i-a promovat pe procurorii comuniști Avram Bunaciu, Constanța Crăciun și Alexandra Sidorovici în Tribunalele Poporului.
Mitingul de la Cluj și teroarea din ultimii ani
Intrarea în dizgrația colegilor de partid a început odată cu mitingul susținut de studenții greviști din 1946, de la Cluj. Acolo, în fața studenților clujeni, Pătrășcanu a rostit celebre cuvinte:
„Înainte de a fi comunist, sunt român.”. De asemenea, a spus, tot la Cluj, că „Transilvania a aparținut și va aparține statului român în întregime.”. Aceste două fraze i-au adus eticheta de naționalist.
În anul 1948 este acuzat oficial de ”naționalism burghez” și de colaborare cu Siguranța Națională în perioadă de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial. Pe 24 februarie 1948 a fost forțat să demisioneze și a fost arestat. După ce a fost deținut politic pe vremea liberalilor și a legionarilor, acum devenise deținut și în perioada comunistă! După modelul proceselor staliniste, Lucrețiu Pătrășcanu a fost condamnat la moarte pe 14 aprilie 1954. Inclusiv Corneliu Coposu a fost interogat în legătură cu Pătrășcanu. Sfârșitul l-a găsit în noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954 în închisoarea Jilava. A fost executat prin împușcare.
În aprilie 1968 a fost reabilitat post-mortem de către Nicolae Ceaușescu. Un bulevard din sectorul 3 al Bucureștiului a început să îi poarte numele după 1989.
Bibliografie:
Lavinia Betea, ”Lucrețiu Pătrășcanu. Moartea unui lider comunist”
Stelian Tănase, ”Clienții lui Tanti Varvara”
Raportul Final pentru Condamnarea Comunismului
Dan Botez, ”Lucrețiu Patrascanu. Destinul unui intelectual comunist”
Lucrețiu Pătrășcanu, ”Sub trei dictaturi”
Lucrețiu Pătrășcanu, ”Scrieri, articole, cuvântări. 1944-1947”
Belu Zilber, ”Actor în procesul Pătrășcanu”
