Tribunalul Cluj menține în totalitate sentința primei instanțe prin care s-au acordat daune de 30.000 lei unei reclamante cadru didactic pentru gravele prejudicii de imagine aduse acesteia de doi foști elevi ai clasei la care preda.
Astfel, instanța de apel a decis faptul că despăgubirile acordate reclamantei au fost justificate prin prisma gravelor atingerilor aduse imaginii acesteia de către foști ei elevi.
În concret, cei doi minori la acea vreme au photoshopat 2 poze ale fostei lor profesoare pe care le-au folosit la crearea unei pagini de Facebook falsă cu numele acesteia. Ulterior, au popularizat această pagină de Facebook în mediul online, aducând prin aceasta grave atingeri drepturilor doamnei profesoare privitoare la imaginea, numele, demnitatea și onoarea acesteia.
Întrebat fiind și domnul avocat Nagy Gabriel Sebastian, avocatul doamnei profesoare despre această soluția acesta afirma că ”suma de 30.000 de lei este pe deplin justificată având în vedere gravitatea prejudiciilor create de către pârâți reclamantei. De asemenea, această hotărâre ar trebuie să încurajeze și alte persoane aflate în situații similare să apeleze la ajutorul instanțelor de judecată pentru a li se face dreptate, toate acestea într-un context școlar care din păcate, la acest moment, nu oferă profesorilor niște mecanisme eficiente de a se apăra în fața unor atacuri venite din partea anumitor elevi.”
În același sens a apreciat și prima instanță a cărei sentință a fost menținută în totalitate. Astfel, în cuprinsul sentinței cvi. Nr.3782/2021 se arată faptul că:
”Referitor la fapta ilicita, instanta retine ca aceasta reprezinta o atingere adusa de catre o persoana drepturilor subiective civile si intereselor legitime ale altor persoane, prin incalcarea unor norme de drept.Potrivit dispozitiilor art. 252/NCC „Orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiintei umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica, demnitatea, intimitatea vietii private, libertatea de constiinta, creatia stiintifica, artistica, literara sau tehnica”, iar potrivit dispozitiilor art. 72/NCC ”Orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale. Este interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia.”
De asemenea, dreptul la demnitate este reglementat si de art. 30 alin. (6) din
Constitutie, cat si de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Totodata, art. 73/NCC dispune ca „Orice persoana are dreptul la propria
imagine. In exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate sa interzica ori sa
impiedice reproducerea, in orice mod, a infatisarii sale fizice ori a vocii sale sau, dupa
caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozitiile art. 75 raman aplicabile.”, iar
potrivit dispozitiilor art. 74 lit. h)/NCC ”Sub rezerva aplicarii dispozitiilor art. 75, pot fi
considerate ca atingeri aduse vietii private: utilizarea, cu rea-credinta, a numelui,
imaginii, vocii sau asemanarii cu o alta persoana.”
Pornind de la semantica notiunii de demnitate, care exprima, in esenta, onoarea,
prestigiul, consideratia, cinstea, stima, buna credinta, probitatea, corectitudinea,
onestitatea, respectul, imaginea, pretuirea de care se bucura o persoana, atat din
partea sa insasi, cat si din partea celorlalti, instanta apreciaza ca fiind evident faptul ca,
atat actiunea paratului MCS, de a fi creat un cont fals de Facebook pe
numele BM, caruia i-au fost atasate fotografii denigratoare la adresa
reclamantei, prin care imaginea acesteia a fost asociata cu imaginea unui animal, cat si actiunea paratului TR, care a creat aceste fotografii, pe
care ulterior le-a postat distribuit pe grupul de Whatsapp al clasei, unui elev din clasa a
VI-a, precum si colegului sau MCS, constituie fapte ilicite, deoarece
reprezinta o incalcare a obligatiei de respectare a dreptului reclamantei la demnitate,
consacrat de textele legale mai-sus evocate. (…)
Mai retine instanta ca din apararile invocate in speta de persoanele chemate sa
raspunda pentru faptele minorilor se desprinde ideea ca aceste fapte nu justifica
atragerea raspunderii civile delictuale, deoarece nu exprima o carenta de supraveghere si
educatie, ci constituie doar "prostii copilaresti/glume/teribilisme specifice varstei” si,
totodata, o expresie a exercitarii dreptului la libera exprimare, insa aceste aparari nu pot
fi primite.
Astfel, daca intre elevi (sau unii dintre acestia) si cadrul didactic se poate
intampla, in mod firesc, sa nu existe o afinitate emotionala care sa dea nastere, prin ea
insasi, dorintei de a arata profesorului pretuire si respect, o astfel de conduita va ramane
totusi in mod perpetuu o obligatie etica, de buna cuviinta si buna crestere, iar
dispozitiile art. 261/NCC dispun intr-o maniera lipsita de echivoc ca „Parintii sunt cei
care au, in primul rand, indatorirea de crestere si educare a copiilor lor minori” si este si
firesc sa fie asa, cata vreme parintii sunt primii care „scriu” pe sufletele copiilor,
modelandu-le caracterul si constiinta.
Ulterior, la aceasta misiune se alatura si dascalii, carora nimeni altii decat
parintii le incredinteaza copiii in acest sens, dar este evident ca revine tot parintilor
sarcina de a invata copiii ca au obligatia de a manifesta respect fata de dascali, atat ca
profesori, cat si ca fiinte umane, dupa cum parintilor revine si obligatia de a
supraveghea copiii.
Or, prin raportare la apararile formulate in cauza, instanta apreciaza ca in speta
exista o carenta evidenta, atat in indeplinirea obligatiei de supraveghere, cat si in
atitudinea parintilor de a-si invata copiii ca datoreaza respect cadrelor didactice,
deoarece din orice unghi si cu oricata ingaduinta ar fi privita, activitatea de batjocorire a
unui cadru didactic nu poate fi niciun moment considerata doar o „copilarie/o prostie
copilareasca”, asumarea unei astfel de atitudini nefiind justificata nici macar de
exercitarea dreptului la aparare, ca strategie procesuala.
De asemenea, nu poate fi primit nici argumentul libertatii de exprimare,
consacrat de art. 10 paragraf (1) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, deoarece paragraful (2) din acelasi text de lege dispune ca
exercitarea acestui drept comporta indatoriri si responsabilitati si poate fi supusa unor
restrangeri care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru protectia
reputatiei sau a drepturilor altora.
Mai mult, dreptul la libera exprimare cuprinde libertatea de opinie si libertatea
de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice,
respectiv libertatea de a face afirmatii si chiar de a emite judecati de valoare, in masura
in care exista o baza factuala suficienta care sa le sustina, in caz contrar considerandu-se
depasite limitele libertatii de exprimare (c. Pedersen si Baadsgaard c. Danemarcei, pct.
76; Timpul Info-Magazin si Anghel c. Moldovei, pct. 37).
Or, in speta, faptele minorilor nu au constat in primirea/comunicarea de idei, ci
in caricaturizarea unor trasaturi fizice ale reclamantei, astfel ca nu suntem in prezenta
unei expresii a libertatii de exprimare, ci a unei actiuni de batjocorire prin care s-a adus
atingere imaginii reclamantei, aspect care tine de sfera vietii private a acesteia.”
