Poetul Sorin Grecu a „coborât în lumină„ în clubul dark Zipp It, ca sa parafrazăm titlul ultimului volum de poezii lansat, luni, 6 februarie, în localul dedicat în special amatorilor de muzică rock, metal dar și blues sau folk.
Clubul Zipp It, chiar dacă e mai dark, a fost ales intenționat de poet (de pe Calea Moților nr. 147, stația CTP de lângă USAMV) pentru lansare și a fost plin ieri de public divers, poeți, literați, jurnaliști dar și de apropiați care au venit la lansarea celui de-al unsprezecelea volum de poezie care poartă titlul de Coborârea în lumină, fiind tipărit de Editura DOTA din Cluj-Napoca.
Despre carte dar și despre personalitatea lui Sorin Grecu, jurnalist vechi clujean, au vorbit Valeria Bilț, poetă, profesoară de limba română, poetul Ion Cristofor, criticul literar Adrian Țion, criticul și poetul Ioan-Pavel Azap, cunoscutul solist de muzică ușoară și rock, Alin Oprea (ex-“Talisman”). Editorul Lucian Tănase, directorul Editurii DOTA a recitat din carte. Coperta și ilustrațiile au fost realizate de artistul vizual Adrian Grecu.
Prima care a luat cuvântu a fost Valeria Bilț:
Volumul Căderea în lumină schimbă oarecum atitudinea spre o detașare, cel puțin parțială, de lumea agresivă, inconfortabilă și coboară în lumina interioară, se spiritualizează. Abandonează căile înguste, întunecoase, terifiante, părăsește spațiile tenebroase, nu desprinzându-se definitiv de ele, ci descoperind că drumul cel mai captivant, înălțător și luminos e în sine. De acolo, din sine, el, trezitul în conștiință, cutreieră cu alți pași și vede cu alți ochi semnele degradării unei lumi pe care n-a găsit-o niciodată perfectă, dar care îl ademenea cu ispitele ei într-un carusel fermecător și periculos al experiențelor juvenile….
Sorin Grecu, personaj spectaculos, fabulos, desprins parcă din povestirile sale despre oamenii pitorești ai Clujului, făptură extravagantă, este o apariție demnă de personalitatea sa complexă, atât în plan personal, cât și ca om al scrisului cu multiple valențe.
De la fenomene paranormale cu întâlniri bizare, inclusiv cu zeul sumero-babilonian Announaki, la pânda extratereștrilor și spiritelor aciuate în pădurea Baciu ori în preajma satului natal al Doamnei lui, de la poveștile de viață ale ciudaților cetății, la morțile suicidale, suspecte ori accidentale ale locatarilor de la morga clujeană, de la revoltele civice la rafinament poetic și, în sfârșit, de la amenințarea morții prin boala necruțătoare, la regenerarea miraculoasă, se conturează aria de respirație și manifestare a extravagantului și remarcabilului Sorin Grecu.
Bâjbâind prin labirintul traseului său existențial, mereu în căutarea senzaționalului negru, misterios, absurd, fantastic, imers într-un întuneric coșmaresc, problematicul Eu nu iese, ci coboară în lumină. Celebra și clișeica luminiță de la capătul tunelului s-a hiper-metrizat și a cuprins, într-o explozie a conștiinței, întreaga lui considerație asupra condiției sale, căci viziunea asupra lumii a rămas aceeași. Coborârea în lumină este actul de spiritualizare a acestui eu încercat de experiențe/aventuri oculte, tenebroase și omenești, deopotrivă. Coborârea în lumină este, de fapt, o descoperire a sinelui echilibrat, descătușat, scuturat de revolte, spaime, obsesii, ancorat doar în realități care-i marchează trezirea. Este un Eu de un lirism integrat unei lucide disecări a sensurilor lumii și unei rătăciri printre lucruri care dau sens existenței sale, un Eu ce asimilează cele mai actuale teorii despre lumile paralele, paranormale, dar răspunde teoriei psihologice, cu cele mai insistente îndemnuri adresate omului: trezirea sau trezvia. Îndemnul nu e nou, e doar mai pregnant utilizat și se adresază umanității prea îndelung manipulate. Paradoxal, însă, tocmai acest concept, inclus până și în imnul nostru de stat, Deșteaptă-te, române! rămâne fără ecou, nu are eficiență, de parcă omul este un degenerat incapabil să înțeleagă ce-i este benefic. Vocea lui devine din revoltată mesianică și pilduitoare. Cei cu „sufletul demonetizat” ce „ calcă pe capete de înecați”, fugind „pe catalige” spre a nu se mânji de ororile provocate în lume de „ordinea” lor „vor fi și ei prinși, odată în nămol”( Stea la rever), este reviziunea sumbră a vocii poetice a lui Sorin Grecu. E o amenințare ce vine din teoria compensației, o prezicere și o speranță, un iz mesianic planând asupra lumii stăpânită prin manipulare și condamnată la mizeria ce rezultă în urma ordinii noi.
Perspectiva lui este una panoramică adeseori, explicit redată în idei de un imaginar referențial, ce transmite sugestia profundei nemulțumiri care-i permite să „cugete la fatalitatea istoriei”, blamând indirect lașitatea , căci acest tu, este o mască pentru ei, cei „ vaccinați împotriva revoltei”, „oamenii-oi”: …„nimic nu poate fi mai măreț decât/(vaccinat împotriva revoltei)/să ai totuși bucuria alergării pe câmpuri/ planând câțiva metri la firul ierbii/precum avionul lui traian vuia/sau din deal în deal pe deltaplanul refăcut al lui pintea viteazu/să vezi primul când se aduce hrana/ cugetând la fatalitatea istoriei/cu viziera lăsată sub linia orizontului/și verbele impersonale în buzunar.”(Cultura de fazani). „
Surpriza volumului vine odată cu, Versuri obnubilate, poezia care dă titlul volumului și conține și cheia de lectură. O cheie ascunsă în ultima pagină, deși are toate caracteristicile unei arte poetice definitorii pentru obsesia centrală, dominantă a volumului, presentimentul și teama de moarte, anticipate de detașarea de mundan, obnubilarea instalată în conștiința lui, ciudata apatie care nu-i fură amintirile, dar îi blochează voința. Ceva din înțelepciunea străveche a Atlantidei se insinuează în tulburătorul poem final, al acceptării, resemnării și deplinei lucidități:
„Păstrezi niște versuri pentru o sărbătoare anume/te ferești până și să-i spui apăsat pe nume/finalul năvalnic ce sparge să vină/coborârea în mormânt, în lumină./ te-ai târât cu sârg prin universala ploaie/prin băile cu abur ale cărnii prin zoaie/de azi îți îmbraci și tu costumul de tină/însă cu alt scop-coborârea în mormânt la lumină/ești indiferent la ce urmează să vină/la lumile împărțite între inocență și vină/El – atent-te-așteaptă la ultima cină/să cobori cu tine în mormânt, la lumină”.
Întregul volum și, în general, lirica lui Sorin Grecu este provocatoare, impresionantă, gravă, dar poemul final din acest volum este, poate, cel mai tulburător poem din opera lui, prin sentimentul profund uman în fața iminentei eternități.
Ion Cristofor a spus că “Poemele din Coborârea în lumină (2023) sunt explorări metodice ale coșmarului cotidian, radiografii halucinante ale unui spațiu kafkian prin care poetul rătăcește ca un damnat. Aventura poetului, această “apocalipsă a sinelui”, începe mereu în realitatea imediată, în derizoriul sufocant al concretului. Discursul liric e sistematic desolemnizat, Sorin Grecu refuzând cu consecvență stilul abstract, ermetizant, impersonal. Poetul clujean privilegiază un limbaj direct, provocator, dotat cu o anume brutalitate a expresiei (“cuvintele-ți – odinioară tăioase de brici”). Dintre numeroasele poeme antologice ale cărții cităm aici doar un enigmatic poem de dragoste, intitulat Cerneală simpatică, în care putem descoperi și o ars poetica a autorului:“Acum înțeleg / cerneala mea a scris scrie / mai mult în clipe secrete / uneori cu sânge / de cele mai multe ori cu sentimente / bine de tot aglutinate /da-n schimb / tu ești simpática / îți place să mă rușinezi / să mă legi fără fasoane / de mărunțișuri / de lucruri / de tine / mișuni până la exasperare / prin galeriile aflate în paragină / cu toate chestiile tale femeiești / sfidătoare / viața ta prin moartea subsemnatului / un tren de mare viteză / căldura / fără de care orice cuvânt zace indescifrabil.” Prin acest nou volum, Sorin Grecu se dovedește o personalitate profundă și originală, de mare anvergură, o voce reprezentativă a liricii actuale.”
Poetul Pavel Azap a memorat timpuri petrecute în gazetărie alături de Sorin și a punctat o serie de aspecte pe marginea acestui nou volum de poezie al fostului jurnalist. Sorin Grecu se axează în prezent pe proiecte publicistice literare.
Alin Oprea, cunoscut muzician, co-fondator al trupei ”Talisman” a vorbit la superlativ despre Sorin Grecu, accentuînd asupra prieteniei ce îi leagă și pe lungile discuții spirituale dintre ei.
La final, când a luat cuvântul, Sorin Grecu a explicat, în stilul său caracteristic, că viața e o luptă amintind despre o serie de probleme pe care se luptă să le depășească. ”Vă iubesc pe toți și mulțumesc că ați venit” a spus acesta în încheiere. El a anunțat că volumul va fi lansat și în comunitatea românească din diaspora, la Roma, în luna martie.
Lansarea s-a prelungit cu discuții până târziu într-o atmosferă de socializare amicală. Sorin Grecu este membru al Asociației Profesioniștilor din Presă Cluj (APPC) și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).