Derby-ul Clujului. Un meci al sezonului, cu foc, nervi și fotbal de calitate
Cu aproape 20 de minute înainte de fluierul de start, terenul se prezintă în stare bună, cu excepția careului mic, iar pe banca celor de la CFR este zărit Kamara, revenit după accidentare. CFR dă tonul scandărilor către galeria adversă, iar răspunsul vine prompt: scandări, înjurături, o tensiune care plutește deasupra stadionului plin. Derby-ul Clujului nu are nevoie de introduceri. Se simte în stomac, se trăiește în piept.
Debut incandescent: trei goluri în primele 30 de minute
Debutul meciului este unul de tatonare. Pasele sunt imprudente, imprecise, iar ambele echipe simt presiunea uriașă a acestui derby care apasă greu pe umeri.
Universitatea are prima încercare, în minutul 5: centrare din dreapta, mingea nu ajunge la Macalou. Tot în minutul 5 însă, CFR lovește decisiv. O lovitură liberă este recentrată cu capul, iar Djokovic înscrie tot cu capul, deschizând scorul.
Golul aprinde instant tribunele, iar galeria oaspeților răspunde cu torțe și petarde aruncate spre teren. Pompierii sunt nevoiți să intervină.
În minutul 10, CFR profită din nou. Un șut este blocat de Cristea care pierde neglijent mingea în careu, iar Biliboc este pe fază și duce scorul la 2–0. Un start devastator pentru Universitatea.
Departe de a se prăbuși, „U” reacționează. Chipciu ratează în minutul 13, Mendy centrează perfect în minutul 15, dar Macalou nu găsește cadrul porții. Jocul se deschide, devine intens, spectaculos.
Momentul revenirii vine în minutul 30. Nistor șutează de la semi-înălțime, din afara careului, Popa este prins pe picior greșit și scorul devine 2–1. Universitatea asediază poarta, iar CFR începe să fragmenteze jocul și să tragă de timp, lucru care îi convine.
Gol psihologic înainte de pauză
Trică se remarcă printr-un joc de pivot excelent, Cordea șutează pe lângă în minutul 32, iar CFR pare că se mulțumește să apere avantajul minim. Nu ar fi fost o surpriză ca scorul la pauză să fie egal.
Totuși, în minutul 43, exact înainte de pauză, o neînțelegere în defensiva Universității îl lasă liber pe Camora, care înscrie pentru 3–1. Un gol cu aer de cântec de lebădă și un moment extrem de dureros pentru oaspeți.
La pauză, concluzia este una clară: meciul candidează serios la titlul de meciul sezonului. Intensitate, atmosferă, joc, public, spectacol.
Repriza a doua: dominare fără eficiență
După pauză, Universitatea revine hotărâtă. Nistor oferă centrări de calitate, iar Popa are intervenții excelente și menține scorul. Bara se opune în minutul 62.
Meciul este dominat de „U”, însă CFR joacă pragmatic: efort minim, eficiență maximă. Experiența este evidentă, chiar dacă posesia este clar de partea oaspeților.
Schimbările ridică semne de întrebare. Nistor este schimbat în minutul 63, Mendy fusese înlocuit încă de la pauză. Codrea părăsește și el terenul, la fel și Trică, cu toate acestea, Lukic pare o opțiune bună pentru repriza a doua.
Final incandescent și nervi scăpați de sub control
După o dominare prelungită, Universitatea reaprinde speranțele în minutul 83. În urma unui corner, Drammeh reduce diferența la 3–2, iar finalul se anunță incendiar.
Universitatea se aruncă în atac, CFR gestionează cu greu avantajul, părând o echipă uzată de luptele interne și europene de la începutul sezonului.
După fluierul final, lucrurile scapă de sub control. Bergodi, antrenorul Universității, este cel care declanșează încăierarea generală, sărind la gâtul lui Cordea și apoi al lui Muhar, venit să aplaneze conflictul. Bergodi este eliminat.
Cordea, plecat deja de la scena conflictului, merge spre galeria propriei echipe și le face semn să se bucure. Arbitrul, vizibil depășit de miza și tensiunea meciului, îl elimină și pe Cordea, într-o decizie lipsită de coerență.
Victoria consolidează poziția CFR-ului în partea superioară a clasamentului, în timp ce Universitatea Cluj rămâne cu impresia că prin jocul prestat, mai ales în repriza a doua, merita mai mult. Diferența a fost făcută de experiență, nu de fotbal.
Un derby care confirmă încă o dată: astfel de meciuri nu se consemnează, se trăiesc, atât de jucători cât și de public.
Articol scris de: Alexandru-Eduard Poenar
