De-a lungul ultimelor decenii, Cupa României a reprezentat în permanență o competiție care a stârnit un nivel de interes ridicat din partea suporterilor echipei de fotbal U Cluj, în fiecare sezon, indiferent de divizia în care aceasta a activat la momentul respectiv.
Astăzi, finala competiției găsește echipa clujeană într-un moment bun, după ce clubul alb-negru a realizat o revenire spectaculoasă în cea de-a doua parte a sezonului, reușind astfel să se salveze de la retrogradare în prima ligă și să acceadă în ultimul act al Cupei.
Ca de obicei, fanii Universității s-au mobilizat, în rândurile acestora răspândindu-se un entuziasm de zile mari. Iar forma bună a echipei și-a spus și ea cuvântul: biletele pentru jocul de la Sibiu contra celor de la Sepsi s-au epuizat în doar 2 ore, meciul fiind anunțat ca „sold out” încă din data de 10 mai!
În preajma acestui meci istoric pentru U, la capătul căruia clubul universitar poate să îndeplinească în sfârșit scandarea „profetică” atât de populară printre suporterii săi și să pună într-adevăr „șapca pe Cupă, la juma’ de secol după”, site-ul Curierul de Cluj propune cititorilor săi câteva paragrafe culese dintr-un interviu memorabil cu un suporter reprezentativ al echipei.
Născut în 1965, Călin Ion Murașan este suporterul Universității încă de la vârsta de 7 ani (când, după cum dumnealui afirmă, a fost „vrăjit” de jocul celor de la U dintr-o victorie 1-0 contra Farului), și continuă să fie până în zilele noastre un susținător activ al echipei – această pasiune perpetuată până în prezent fiind, de altfel, cea care ne-a facilitat contactul cu domnul Murașan, dumnealui fiindu-ne recomandat drept unul din cei mai dedicați fani ai clubului universitar.
De-a lungul celor 5 decenii de activitate ca fan al acestuia, domnul Murașan a trăit „pe viu”atât unele din cele mai frumoase momente din istoria echipei, cât și unele din cele mai crunte dezamăgiri. În toată această perioadă, Cupa României a reprezentat însă o competiție care i-a oferit permanent trăiri deosebite. Și după cum dumnealui afirmă, acest entuziasm era împărtășit de majoritatea fanilor echipei alb-negre:
„În 1980 în februarie, am fost la un meci de Cupă la Alba Iulia [jocurile din Cupă se disputau pe teren neutru], Universitatea cu Jiul Petroșani…ne-am deplasat frumos cu trenul, am cântat pe tren, am ajuns în gară și după ne-am dus spre terenul celor de la Unirea Alba Iulia …mergând pe jos noi, sigur, cântam, eram frumos organizați, destul de mulți, și cântam. La un moment dat, pe undeva prin centru a trecut un autocar de la Jiul pe lângă noi, plin cu suporterii Jiului, care țineau sus steagurile și pumnii, și scandau spre noi „Jiul, Jiul!”. Iar noi cântam frumos și liniștiți cântecele Universității, și efectiv lumea de pe stradă ne-a aplaudat. Cei de la Jiul pe atunci erau mai bine susținuți financiar decât noi, dar eram mai numeroși! De la Petroșani în general nu prea veneau suporteri în deplasare, dar atunci a fost o excepție pentru ei…în Cupă era alt entuziasm, pentru toată lumea.”
Cu o memorie care nu trădează nici cel mai mic semn de îmbătrânire, Călin Ion Murașan ne-a depănat, cu lux de amănunte, amintirile sale despre meciul de Cupă care, în urmă cu 43 de ani, a făcut fanii Universității să viseze la câștigarea trofeului:
„Acuma am să vă povestesc un meci de Cupa României de care puțini își amintesc, deși a fost televizat…era decembrie 1980, chiar următorul sezon, meci din optimile de finală ale Cupei României, U Cluj cu Steaua, disputat pe teren neutru. Comentator Sorin Satmari. Era Staicu antrenor la Universitatea, și s-a jucat pe „Republicii”. U juca fără 5 titulari. Fără Câmpean, fără o grămadă, era o echipă improvizată. La Steaua erau toți titularii, inclusiv Marcel Răducanu, Iordănescu, Zahiu. Și în mod surprinzător, în primele 15 minute, Ionuț Popa scapă pe stânga, șutează pe lângă portar și deschide scorul! Și la pauză se intră cu 1-0 pentru U.”
„Steaua atacă în valuri în repriza a doua, dă vreo 2 sau 3 bări, portarul Moldovan apără senzațional! Și taman dintr-un ofsaid, prin Zahiu, egalează…și, am uitat să spun, ori la finalul primei reprize, ori la începutul reprizei a doua, la 1-0 pentru U, din centrarea lui Mureșan de pe stânga, portarul lor Popa scapă balonul și Batacliu, dezinvolt, de la vreo 2-3 metri trimite…în transversală. Putea fi lejer 2-0.”
„(…) se face 1-1, pe final scapă pe stânga Țiglaru, undeva la marginea de 16 metri, chiar la colțul careului. Este împins, voia să tragă la poartă, și efectiv dă mingea paralel cu linia de 16 metri. Portarul Popa de la Steaua căzuse, venise să îl blocheze pe Țiglaru. Din spate vine Tegean, nu avea cum să fie ofsaid…era minutul 88, Tegean pune latul și dă golul de 2-1 pentru U! Tușierul nu ridicase fanionul, dar arbitrul Gheorghe Ispas din Constanța, taman de undeva de la jumatea terenului…fluieră ofsaid. Culmea, cel mai supărat era un rapidist care venise pe „Republicii” și tot striga ba „hai Rapid!” ba „haide U!”.
„Vin prelungirile….și în prelungiri ne bate Steaua cu 4-1, U cedează. Un meci de pomină, pe care mi-l amintesc la fel de bine și acum. Și culmea că vin sferturile de finală, joacă Steaua la Brașov cu Sticla Turda, ratează Iordănescu 11 metri, ajung la penalty-uri și elimină Sticla Turda pe Steaua! Apoi joacă Sticla semifinala cu Poli Timișoara și pierde la Oradea, și în finală Timișoara pierde cu 6-0 în fața celor de la U Craiova. Noi am crezut atunci că puteam să ajungem măcar în finală, ne-am tot întrebat „ce-ar fi fost dacă”. Iar sezonul acela, ’80 – ’81, U a fost o adevarată anomalie…în campionat terminase pe locul 5, fusese surpriza campionatului….pe final, era să retrogradăm! Chiar cei de la Craiova, ne bătuseră și pe noi, cu 7-0. Ne-am salvat în ultima etapă cu Corvinul. Trăiri foarte intense…asta a fost U întotdeauna. Suporterii se puteau aștepta la orice fel de rezultat!”
În privința meciului de astăzi domnul Murașan a făcut următoarele precizări:
„Pentru mine este o mândrie faptul că U a reușit să atingă performanța de a juca finala Cupei României ca proaspătă promovată. Este deopotrivă meritul lui Eugen Neagoe cât și al lui Neluțu Sabău! Pornim cu șansa a doua, dar, să ne amintim de finala din 1961, când Arieșul Turda învingea Rapid cu 2-1 pe Stadionul Republicii! Probabil că va trebui să închidem culoarele și să încercăm să-i prindem pe contre. Sepsi este o echipă bună în campionatul nostru cu un antrenor renumit și foarte modest! S-ar putea să se ajungă și la prelungiri. Bravo Universitatea și multă baftă! Profesorul Dan Culicovschi din Ploiești va ține pumnii și așteaptă să vă vadă pe Ilie Oană în Supercupă în confruntarea cu Farul! Ce frumos ar fi…”