Dieta dacilor era variată și adaptată la resursele disponibile în regiune. Deși nu există surse scrise care să detalieze obiceiurile culinare ale acestora, arheologia și cercetările științifice ne oferă indicii prețioase. Alimentația se baza pe produse vegetale, dar includea și lactate, carne de vânat, pește și carne de animale domestice. Ingredientele folosite pentru gătit erau sarea, ceapa, usturoiul, muștarul și diverse uleiuri, iar preparatele includeau supe, tocane, fierturi și fripturi.
Pentru prepararea mâncărurilor, dacii foloseau unelte din piatră, cum ar fi râșnițele și mojarele, iar gătitul se desfășura pe vetre din piatră sau lut. Păstrarea alimentelor se făcea în gropi săpate în pământ sau stâncă, care erau arse pentru a conserva cereale și legume. De asemenea, metodele de afumare și sărare erau folosite pentru a păstra carnea și peștele.
Agricultura era o activitate esențială, cultivându-se cereale precum grâu, orz, mei, ovăz și secară, care erau transformate în terciuri sau făină pentru mămăligă. Leguminoasele, cum ar fi lintea, mazărea și năutul, erau de asemenea importante. Printre legumele consumate se numără varza, ciupercile, morcovii, napii și plantele comestibile sălbatice, cum ar fi leurda și măcrișul. Fructele, precum strugurii, merele și prunele, erau recolte frecvente din pădurile Daciei.
Creșterea animalelor, inclusiv oi, capre, vaci și porci, aducea proteine și produse lactate, precum lapte, brânză și iaurt. Apicultura era practicată pe scară largă, iar dovezile arheologice sugerează și consumul de câini. Pescuitul era practicat atât în râuri, cât și în Dunăre și în mare, cu undițe și vârșe din ceramică și piatră. Vânătoarea era o sursă importantă de hrană, având ca obiect păsările, iepurii și animale mari, precum cerbii și mistreții.
Dacii consumau vin, care, la fel ca în alte culturi barbare, era adesea diluat cu apă. De asemenea, berea și cidrul erau băuturi populare, iar miedul era cunoscut și consumat. Din vin se producea și oțet, iar ceaiurile și fierturile din plante medicinale erau folosite pentru beneficiile lor terapeutice. Importurile de vin, ulei de măsline și chiar fructe exotice indică o rețea de schimburi, în care mierea și ceara erau valoroase. Aceste practici alimentare reflectă o cultură complexă și adaptată mediului înconjurător.
