Vasile Ernu, odată ai scris asta: „Oraşe precum Cluj-Napoca devin inumane pentru grosul populației şi greu gestionabile universitar – prea scumpe şi depresive”. E incorect.
Iată un narativ drag stângii mofluze de pe la noi, care pare că nu poate accepta ideea că avem în țară un oraș care a reușit să capitalizeze… capitalismul, în favoarea lui. Scumpetea generală, dezvoltarea urbanistică dezordonată, mizeria din Pata-Rât, toate poleite cu PR, PR fără de care Clujul nu e decât o Slobozia mai mare – alte câteva narative din același spectru roșu al komentariatului român.
Haideți să le luăm pe rând.
Cine stabilește că orașul Cluj e inuman pentru grosul populației? Ernu & Co?? Nu, nu, nu! Asta o stabilește singură populația aia a orașului, dezumanizată sau cum o fi, la vot. Așa merg lucrurile în regimurile democratice, iar cui nu-i place, poate lăcrima după URSS sau chiar Coreea de Nord. Acum 3 ani și ceva, grosul populației a decis că actuala administrația clujeană e ok. A fost unul din cele mai mari procente câștigate de un primar, cu peste 70% din voturi, primar care e acum la al… patrulea mandat. Asta e, asta au votat clujenii care au mers la urne. Nu ai ce să le faci. Cifrele nu mint.
Se poate obiecta că și Funar a avut trei mandate. E adevărat, dar asta se întâmpla într-o altă lume, o lume în care majoritatea românilor credeau – par egzamplu – că poți să depui o sumă de bani azi și să câștigi de opt ori mai mult în trei luni, fără să miști un deget. Da, eram mai proști. Măcar am făcut bani pe seama celorlalți din țară, la fel de proști.
Iar pe cifre, barometrul urban realizat în 2020 de Banca Mondială arată că „grosul populației” din Cluj e cel mai mulțumită de traiul din oraș, din toată România. Astfel, peste 56% din clujeni sunt total de acord cu afirmația „sunt mulțumit/ă să locuiesc în…[orașul dvs.]” iar 41% sunt parțial de acord. Doar 3 la sută nu sunt de acord cu afirmația. Tot studiul AICI
Cine stabilește că orașul Cluj e prea scump? Un singur barometru există în acest sens: dacă oamenii continuă sau nu să se stabilească în oraș și în aria lui de polarizare. Orașele care oferă oportunități – de carieră, culturale, academice etc. – sunt scumpe, prin faptul că produc ceea ce nu produc altele, adică exact aceste oportunități/facilități. Când imigrația se oprește, înseamnă că orașul devine neatractiv, dintr-un motiv sau altul. Adică, oamenii consideră că raportul calitate/preț e nesatisfăcător, nu merită să îl mai „cumpere”. E o lege a pieței libere, cui nu-i place, se poate, iarăși, uita spre inspirație, la modelele sovietice.
Deocamdată, pe piața orașelor din România, Clujul e lider, din punct de vedere al atractivității, deși nu beneficiază nici pe departe de resursele capitalei. Găsiți aici comentariul și linkul către studiu, făcut tot de Banca Mondială AICI
La același capitol, între 2014 și 2020, populația cu domiciliul în Zona Metropolitană Cluj a crescut cu 7,7%, în timp ce la nivelul țării aceasta a scăzut cu 0,8%. Creșterea e bazată aproape exclusiv pe migrația internă, care depășește 5.000 de persoane pe an (Sursa: SIDU Cluj ). Toți ăștia 5.000 sunt, presupun, niște stupizi care nu înțeleg că vin într-un oraș cu condiții inumane de trai, unde o să trăiască deprimați.
Așadar, Clujul e scump, la fel cum e scump un vârf de gamă față de un produs mediocru. Turda, de exemplu, e mult mai ieftină. Vrea cineva să se mute la Turda?
Alt narativ al văicăreților e despre piața imobiliară. Răspunsul aici e și mai simplu: când nu va exista cerere, vor scădea prețurile. Prețurile ridicate la imobiliare sunt o consecință a atractivității unui oraș sau a lipsei stocului de locuințe sau a ambelor. În Cluj+Florești de ani de zile se înregistrează printre cele mai mari stocuri de locuințe livrate din România. Prin urmare nu lipsa locuințelor e cauza prețului, ci atractivitatea orașului. Prețul comparativ al imobiliarelor, mai mare la Cluj decât la București e fals. Media Bucureștiului e trasă în jos de stocul mare de locuințe în cartierele-dormitor. Prețurile de top la Cluj sunt mult mai mici decât cele din Aviatorilor, Primăverii etc. Iar expozeul din Scena9.ro despre apartamentele de 700-800 de euro din cartierele proaste ale Clujului nu e de fapt despre asta, ci despre cât de naiv poate fi un jurnalist bucureștean. Am un amic care locuiește cu aproximativ ½ din suma aia în 3 camere, cu două balcoane, pe stradă privată, cu garaj subteran, în cartier bun.
Tot despre scumpete, de fapt despre puterea de cumpărare: salariul mediu în județul Cluj (cu tot cu Turda, Dej, Huedin, Mociu, Măguri-Răcătau sau Țaga) este de 4.860 de lei, în mână. (cifre și calculele le-am făcut anul trecut, 2022. Salariul a mai crescut între timp). Aproape 1.000 de euro. În București e 5.090 de lei. La nivel anual, am găsit următoarele cifre în baza de date Tempo (FOM 106E): în 2012, în București, salariul mediu net era de 2.213 lei, în județul Cluj era de 1.467 de lei, adică cu 29% mai puțin. Diferența acum e de sub 5%. Și nu cred că Clujul e mai scump decât Bucureștiul, decât accidental, la câteva restaurante de fițe, poate.
Comparativ cu media națională, acum 10 ani în Cluj se câștiga cu 4,3% mai bine. Acum se câștigă cu 16% mai bine. Deci, scumpetea asta e foarte relativă.
Și o ultimă chestiune, despre deprimare. Unde îs toți deprimații ăia? Că eu când mă plimb zilnic prin oraș, chiar nu-i văd. Nici la Electric Castle nu-s, nici la Untold, nici la Zilele Clujului, nici la Zilele Culturale Maghiare, nici la Jazz in the Park sau Cluj Blues Fest. Să ai în oraș titlul de Best European Festival la trei categorii (mare, mijlociu, mic) nu cred că denotă vreo stare de deprimare transcendentală a orașului.
În loc de concluzie: da, Clujul s-a dezvoltat haotic și regularizarea noilor cartiere merge greu. Da, Clujul, din cartierul Mărăști arată ca în anii 1990. Da, Pata-Rât e o favelă îngrozitoare și o rușine pentru oraș, chiar dacă acolo nu trăiesc decât 1.500-2000 de persoane din 300.000. Da, Clujul e un oraș plin de probleme și multe dintre acestea sunt acoperite de marketingul politic si insistentul PR al departamentului aferent al Primăriei care face reclamă orașului din orice. Până la urmă, nu e o vreo rezervație cu oameni buni. Dar nu, Clujul nu e un oraș numai pentru bogați, nu are o populație dezumanizată de condițiile inumane în care trăiește și, mai ales, nu e deprimat, dimpotrivă.
PS. Uitasem: Între 2011 și 2021 în județul Cluj au fost create 62,891 de noi locuri de muncă, o creștere de peste 35%, ceea ce înseamnă un ritm anual de creștere de 3,5%. În general oamenii care își găsesc un job nou nu sunt deprimați (decât dacă le explică sindicatul cât sunt de exploatați).
PPS: Ah, da: în perioada 2009-2019 PIB-ul Clujului a crescut de 4,5 ori, cea mai rapidă creștere din UE, poate aici să fie miezul deprimării. (sursa: expert al Băncii Mondiale, AICI
