Undeva între cele două capete de linie din cartierul Gheorgheni (Unirii și Băișoara) se ascunde stadionul celor de la Viitorul Cluj. Un club mic, o echipă de cartier, ce nu are neapărat ca scop performanța în clasamente, ci producerea de noi talente pentru fotbalul românesc. Aflată în play-out-ul ligii a 3-a, a reușit să se ridice peste locurile retrogradabile, dar nu este rezolvată încă problema. Miercuri au jucat acasă cu Universitatea Alba-Iulia, singura echipă care a fost la fel de bună ca ei în acest play-out. Cele două echipe au 3 victorii, un egal și o înfrângere; e practic un duel al micuților tineri titani.
Puțini la stadion
Nu a fost foarte multă lume la stadion. Tribuna ca de tenis era mai mult goală, dar nu poți spune nici chiar că n-a fost nimeni. Din boxe răsună un cântec pe care-l identific ca fiind imnul clubului. Avea un vers care spunea ceva în genul și dacă-ar fi mingea pătrată, noi tot am încerca. La finalul melodiei, intră jucătorii pe gazon dintr-un colț al terenului, proaspăt ieșiți din vestiarele amenajate într-un fel de container. Tribunele erau destul de liniștite – nimeni n-a aplaudat jucătorii după fluierul arbitrului de dinainte de strângerile de mână. Mai mult, singurul comentariu pe care l-am putut distinge a fost unul misogin la adresa arbitrului, care era femeie. Cică „doamnele n-au voie să greșească”.
Miroase a ploaie de goluri
Viitorul Cluj a început mult mai bine. Un aut bătut de gazde până în careu ajunge cu bâlbâieli la Chirilă, a cărui șut ar fi lovit casele din spatele porții dacă nu exista plasa de protecție. Primul șut pe poartă este semnat tot de el, dar efortul a fost unul slab. În aceeași fază, un fundaș al studenților preia prea în față, Iepure interceptează și îi pune mingea pe tavă lui Pop (8), care finalizează din 6 metri. Celebrează cu un SIU mai mult sau mai puțin notabil.
După încă niște pase greșite, cineva de la Alba Iulia îi îndeamnă pe coechipieri la calm. Ce-i drept, studenții par precipitați – de exemplu, în minutul 14 o minge este degajată în lateral, iar această ricoșează din plasă pe banca lor, rezervele speriindu-se. Prima lor ocazie vine 2 minute mai târziu, când o centrare a lui Herci aterizează bine în careu, dar reluarea trece peste poartă.
Totuși, Viitorul parcă joacă puțin mai bine. Chirilă dă pasă cu călcâiul, Milandru face 2 biciclete și forțează un corner. Joga bonito (sîc!) Cornerul produce doar un altul, care este bătut scurt. Dintr-un un doi zboară o centrare frumoasă în careu, iar Iepure își însușește numele, sare și lovește bine mingea (23). Este gol, 2-0 pentru Viitorul. La o astfel de reușită sigur l-a ajutat și faptul că și-a făcut 2 ani din juniorat la Bournemouth, în Anglia. În interviul pe care ni l-a dat după meci, Dennis Iepure sugerează asta. „Nu pot să compar fotbalul de aici cu cel din Anglia. Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat acolo este să nu mă dau bătut niciodată.” Iepure se bucură mai întâi cu coechipierii, apoi face o inimă din mâini. Este soare în Gheorgheni.
Este meciul lui Iepure
Pentru 10 minute nu se mai întâmplă nimic. Monotonia se sparge cu o nouă cursă frumoasă a lui Iepure, aproape lipit de linia dintre poartă și corner (37). Finalizează sus, pe colțul scurt, cu succes. Este scor de neprezentare, 3-0. Iepure fuge înspre colțul terenului și celebrează ca Ronaldo. „Este idolul meu. Le-am și spus colegilor înainte de meci că dacă dau gol, celebrez așa.”
Alba Iulia s-a trezit doar în minutele adiționale ale primei reprize. O centrare din flancul drept trece milimetric pe lângă Vasinc, dar și pe lângă bară. Petresc trage și el de la distanță, dar ratează cu puțin poarta. Dacă se juca doar în prelungiri, Alba Iulia n-ar fi avut emoții.
Liniștea de după furtună
Prima repriză începe cu un galben la Herci (47), care îl trage de tricou la mijlocul terenului pe un adversar care scăpa pe un contraatac ce mie îmi părea inofensiv. Când arbitra ridică galbenul, Herci își pune mâinile în cap.
Unul dintre fundașii Viitorului ține prea mult de minge și pasează într-un adversar. Faza nu devine periculoasă, dar de pe banca amplasată în partea opusă tribunei se aude strigătul antrenorului. „Ce stai atâta cu mingea la picior? Îți trebuie hartă?” În minutul 54 se aude un fluier de final de pe un teren din apropiere. Undeva s-o fi terminat un meci.
Același fundaș de la Viitorul care a greșit și mai sus ține iarăși prea mult mingea, practic i-o pasează lui Bolojan, care întoarce către Vasinc. Acesta ține prea mult balonul, careul se aglomerează, dar tot găsește o pasă în bandă către Frențiu (58), care șutează frumos, lovind colțul barei. Doi oameni de la Viitorul dau pe lângă minge (62), care ajunge la un jucător de la Alba Iulia. Acesta trage demarcat din 16 metri, dar balonul ajunge direct în brațele portarului.
Un roșu aprins
Herci vine în alergare către un jucător al Viitorului și intră urât. Îi șutează în genunchi și încasează al doilea galben (67). În tribune, un fan al clujenilor începe să se certe cu niște oficiali din Alba Iulia despre dacă trebuia sau nu să fie roșu direct. Fanul se întoarce către o fată lângă care stătea și îi spune, printre altele, replica clasică „De aia suntem (fotbalul românesc n.r.) în mocirlă”.
Extrema Viitorului, Chirilă, face 2 biciclete și șutează bine, din unghi, cu dreptul, dar fără noroc. În tribune apar tot mai multe bluze albastre – juniori ieșiți de la antrenamente. Viitorul revine în atac prin recuperarea lui Herciu, care pasează în bandă. Centrarea este respinsă prost de defensiva Universității, fiind scoasă în ultimul moment de la păianjen de portarul studenților, care era presat de Iepure. „Îmi pare rău că n-am putut să dau 3 azi, ca să ajung la 10 goluri.” ne spune acesta după meci, la interviul din parcare.
Ultima minge a meciului este trimisă peste tribună, în parcare. Aterizează pe o mașină și lovește puțin, din ricoșeu, autocarul oaspeților. Viitorul Cluj a urcat la 8 puncte peste Sănătatea Cluj și Ocna Mureș și implicit la aceeași distanță de retrogradare, dar Iepure ne spune că nu se gândesc că ar fi deja salvați. Viitorul arată bine, se bucură de o nouă victorie.
Text: Rami Cristescu, jurnalism an I, UBB
Foto: Sebastian Ciocîrlan, jurnalism an I, UBB
