Conform unui sondaj IRES realizat în acest an, doar 15% din tineri s-ar implica în viața politică din România, ceea ce face ca întrebarea referitoare la responsabilitatea pentru lipsa tinerilor din politică să devine tot mai pertinentă și, fără îndoială, cred că merită o analiză atentă. Este oare vorba despre un sistem care refuză schimbarea sau despre o generație care ezită să aibă atitudine?
Zicala „tot el o să iasă” a devenit un refren cunoscut pentru oameni, o baladă a stabilității, dar mai ales a stagnării. Rezultatele alegerilor din iunie au confirmat din nou acest lucru, arătând că, în ciuda așteptărilor, schimbarea rămâne o provocare și nu o certitudine în societatea noastră. La o simplă privire, inclusiv ultra lăudatul județ Cluj ilustrează această tendință de stagnare, unde din 81 de unități administrativ-teritoriale, doar în 19 s-a schimbat edilul, adică în nici măcar un sfert. Această mulțime de aleși locali, cu o armată de consilieri și „curteni” în spate nu fac altceva decât să creeze aparența că sunt betonați în respectivele funcții, scrutinul electoral fiind doar o formalitate.
Până la urmă, problema cu care ne confruntăm nu este una nemaiîntâlnită, privind în istorie, descoperim că inclusiv romanii antici au experimentat provocări similare. În perioada Republicii Romane, după dispariția regelui, în fruntea statului ajungeau doi magistrați patricieni, purtând denumirea de consuli. Deși s-ar putea oferi multe detalii istorice, prezentul articol nu își propune să fie o disertație istorică; esența referirii la consuli este că aceștia erau aleși pentru un mandat unic de un an, tocmai pentru a preveni abuzul de putere și formarea unor „găști” de influență.
În fața acestei realități, care ar putea fi învățătura în privința noastră? Evident că nu mandatul de un an, în ziua de astăzi într-un an nu se pot finaliza nici măcar documentațiile necesare, darămite realizarea unor proiecte palpabile. Limitarea numărului de mandate însă ar putea fi o soluție viabilă, o soluție care ar pune capăt domniilor nesfârșite, indiferent de ce partid este vorba. În prezent, Codul Administrativ nu impune o limită pentru numărul de mandate pe care le poate avea un primar, președinte de consiliu județean sau consilier local ori județean, singura reglementare în acest sens vizează durata mandatului, care nu poate depăși 4 ani. Oricum, această idee există de multă vreme pe piață, doar trebuie să apară cineva cu suficient curaj la nivel național pentru a o pune în practică.
În aceste circumstanțe, este dificil de crezut că generația TikTok, probabil vârful icebergului unei societăți hedoniste, va lăsa în urmă festivalurile, city break-urile sau joint-ul pentru a se lupta cu morile de vânt.
Dar totuși, pentru o analiză corectă, ar trebui privită și cealaltă față a monedei, faptul că această pasivitate a tinerilor nu provine neapărat din rezultatul încăpățânării sistemului, ci mai degrabă este vorba despre un dezinteres față de un domeniu care este considerat irelevant. Politica, prin natura ei, nu este pe gustul tinerilor. Nu poate fi încadrată în categoria de cancan, de genul emisiunilor „Puterea Dragostei” sau „Insula Iubirii”, și nici nu poate fi comprimată într-un filmuleț de 20 de secunde pe TikTok, chiar dacă mai nou tot mai mulți politicieni de rang înalt îmbrățișează această platformă. În plus, fără doar și poate că la această realitate contribuie și lipsa educației civice în școli, iar în absența unor discipline de educație socială bine structurate, nivelul de civism al tinerilor rămâne unul extrem de scăzut. Deși această materie este predată la gimnaziu, programa este vagă, iar de cele mai multe ori nu este luată în serios, fie pentru că este predată de profesori care au o altă specializare, fie pentru că sunt necalificați să o predea.
Până la urmă, acest dezinteres poate fi legat și de concepția de „pâine și circ”, prin care conducerea, fie intenționat sau nu, promovează o cultură a consumerismului, cu alte cuvinte captează atenția publicului prin produse de bază și divertisment, tot ceea ce ține de zona politică și spirit civic să pară prea irelevantă în comparație cu experiențele efemere care captează atenția poporului.
„Tinerii conduc atunci când le vine rândul” este titlul unor articole similare de pe internet care abordează această temă și reflectă, cel mai probabil, mentalitatea a multor decidenți politici. Rămâne de stabilit dacă această viziune este una justificată sau este o scuză pentru menținerea situației actuale.
