Mănăștur, cel mai mare cartier al Clujului, reprezintă o fascinantă îmbinare între istorie, cultură și modernitate. Având rădăcini care se întind până în Evul Mediu, acest cartier a evoluat de-a lungul secolelor de la un important centru monastic la o zonă urbanizată, vibrantă și dens populată. Cu o istorie bogată și complexă, Mănăștur este o oglindă a transformărilor sociale, economice și politice care au modelat Transilvania.
Originile istorice și mănăstirea benedictină
Denumirea cartierului provine din termenul maghiar monostor, care înseamnă „mănăstire”. Primele așezări din această zonă datează din secolul al IX-lea, iar în secolul al XI-lea, pe o ridicătură de pământ, a fost fondată o mănăstire benedictină. Această abație, atestată documentar încă din 1063, a jucat un rol esențial în dezvoltarea zonei. Potrivit tradiției, primul rege al Ungariei, Ștefan cel Sfânt, ar fi fost cel care a pus bazele acestei instituții religioase.
În perioada medievală, mănăstirea era nu doar un important centru religios, ci și administrativ. Avea în stăpânire teritorii întinse, inclusiv satul Cluj-Mănăștur, locuit în principal de români. Istoricii confirmă că, până la invazia tătară din 1241, actualul Mănăștur era, de fapt, nucleul orașului Cluj, fiind cunoscut sub denumirea de castrum Clus.
Transformările din perioada medievală și modernă
Odată cu dezvoltarea orașului Cluj și colonizarea germană, Mănășturul a devenit un sat în proximitatea cetății. Locuitorii săi, majoritar țărani liberi, deserveau mănăstirea, iar de-a lungul timpului, s-au alăturat și mulți români care nu aveau dreptul de a se stabili în cetatea Clujului. În secolul al XVII-lea, a fost fondată aici o mănăstire de rit grecesc, ctitorită de negustori locali, sub patronajul episcopului Teofil Seremi.
Abia în 1895, satul Mănăștur a fost inclus administrativ în orașul Cluj. La recensământul din 1890, populația era mixtă, formată din maghiari, români și câțiva germani. În perioada interbelică, zona a continuat să crească, găzduind două parohii importante: una greco-catolică și una romano-catolică.
Epoca comunistă și transformarea urbanistică
Anii comunismului au adus cele mai mari schimbări în Mănăștur. Casele tradiționale au fost demolate între 1965 și 1985, iar satul a fost transformat într-un cartier de blocuri, destinat în principal muncitorilor de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG). Urbanizarea masivă a atras locuitori din întreaga regiune, iar linia de tramvai realizată în aceeași perioadă a conectat Mănășturul cu zona industrială a orașului.
În ciuda transformărilor, Mănășturul păstrează elemente din trecutul său istoric. Biserica Romano-Catolică Calvaria, situată pe dealul care a găzduit odinioară abația benedictină, rămâne un simbol al identității cartierului.
