Contactat de redacție în urma articolului publicat de Cluj24 la data de 26.06.2025 privind sesizarea consilierilor locali PSD legată de alunecările de teren de pe strada Uliului, Ovidiu Săcară – președintele PSD Cluj-Napoca – transmite un mesaj tranșant: „Ajunge cu tăcerea, cu birocrația care blochează normalitatea și cu funcționari care îngroapă orașul sub neglijență, ignoră cetățenii și compromit încrederea în instituții”
Surprinzător pentru peisajul politic local, liderul PSD Cluj-Napoca cere sprijinul primarului Emil Boc pentru o schimbare din temelii în administrația locală și ne transmite clar că nu joacă în logica confruntării politice. Acesta propune, mai curajos decât pare la prima vedere, un exercițiu de asumare comună.
Să fie liderul politic cu adevărat pus pe treabă? Mai mult decât o declarație. Mai mult decât o poziție politică. Poate fi acesta momentul unui nou tip de colaborare? Un pact neoficial pentru integritate, dincolo de tabere și culoare politică?
Strada Uliului alunecă. Dar ce s-a surpat mai întâi: versantul sau responsabilitatea administrativă?
Este întrebarea care planează în subtextul reacției liderului PSD Cluj-Napoca, Ovidiu Săcară. Iar răspunsul său acuză o realitate adânc înrădăcinată în administrația locală: ”Nu e o catastrofă naturală. E ceea ce se întâmplă când ignoranța urbanistică capătă autorizație de funcționare. Situația de pe strada Uliului, unde alunecările de teren amenință viața și locuințele unor familii întregi, nu este un accident izolat. Este o consecință directă a unui sistem administrativ în care neglijența, tăcerea și „înțelegerile” costă scump – dar nu pentru cei care le fac, ci pentru cei care aleg să trăiască corect și cer respectarea legii tocmai pentru a fi apărați.”
Asta-i frumusețea birocrației: cade tot, dar hârtiile sunt în ordine. Iar încrederea? E deja la subsol…
Unul dintre locuitorii afectați i-a spus direct consilierului: „Domnule Săcară, ne-am săturat până peste cap de promisiuni, declarații și poze la fața locului. Casa crapă, drumul o ia la vale, răspunsurile întârzie, iar cei vinovați se ascund. Dacă tot ați venit, faceți ceva! Altfel, sunteți doar încă unul care bifează prezența și pleacă.” Un mesaj greu de ignorat și imposibil de trecut cu vederea pentru un consilier local care trebuie să își asume terenul, nu doar scena, odată cu poziția avută și responsabilitatea acesteia. „Nu pot rămâne pasiv și nu o voi face. Nu mi-e frică de muncă, de adevăr sau de confruntare. Mi-e teamă, în schimb, de liniștea apăsătoare care se așază peste o administrație care a uitat să răspundă oamenilor. Mă doare când văd cetățeni veniți cu speranță și plecați cu neîncredere, pentru că de partea cealaltă nu găsesc nici soluții, nici responsabilitate. Când legea nu mai contează și deciziile se iau după bunul plac, nu mai vorbim doar de incompetență, ci de o nedreptate care macină încrederea publică. Asta nu mai e birocrație. E o formă de abuz. Iar dacă nu o corectăm acum, vom continua să plătim toți – în bani, în siguranță, în respect. Și vom merge până la capăt în soluționarea acestei situații”-declară consilierul local Săcară Ovidiu.
Apelul către primar vine limpede, fără ocolișuri. Nu e un gest de forță, ci un semn că răbdarea socială începe să se fractureze. Nu vorbim aici despre un duel politic, ci despre o invitație la resetare. Iar când tonul e direct, dar respectuos, ar trebui ascultat – nu pentru că vine de la opoziție, ci pentru că reflectă ce gândesc mulți oameni care tac sau nu vorbesc suficient de tare să fie auziți.
Săcară Ovidiu cere direct: ”Domnule primar, haideți să facem curățenie reală în urbanismul clujean!
Sunt oameni care nu mai au ce căuta în funcții publice. Iar pentru această realitate gravă, fac un apel direct către primarul Municipiului Cluj-Napoca, domnul Emil Boc. Înțeleg cât de apăsătoare este uneori povara promisiunilor și cât de frustrant este să nu le poți duce la capăt – nu din lipsă de voință politică și soluții, ci din cauza celor care ar trebui să le pună în aplicare și eșuează constant. Degeaba propunem proiecte, planuri și soluții, domnule primar, dacă implementarea lor este sabotată – prin neglijență, nepricepere sau complicitate – chiar din interiorul administrației.”
Măsuri destul de dure și greu de aplicat … rămâne de văzut dacă acest apel va fi primit ca o provocare… sau ca o șansă reală pentru resetare …sau ca și o altă promisiune uitată printre altele. Acesta cere hotărât măsuri clare, verificabile, cu impact direct în structura administrației locale: „Eliminați fără ezitare disfuncționalitățile, complicitățile și interesele imobiliare care paralizează administrația. Oamenii nu mai pot plăti din buzunarul lor și din nervii lor pentru incompetență și interese personale. E timpul să facem loc celor care merită să fie în sistem: profesioniști, nu semnatari. Haideți să verificăm toate direcțiile și să tragem linie: cine pleacă și cine rămâne. Cerem un proiect curajos, asumat, care să schimbe nu doar oamenii, ci cultura din birouri. Reforma trebuie să înceapă. Cu oameni. Cu criterii. Cu transparență.”
Ajungi să vrei să faci munca funcționarului, nu pentru că îți lipsește altceva de făcut, ci pentru că ți-e milă de rezultat. Consilierul local ne transmite că nu renunță: „Facem sesizări și vom face în continuare, oferim soluții, cerem răspunsuri. De cele mai multe ori, primim înapoi răspunsuri sau documente scrise din inerție sau cu rea-voință. Cuvinte care ascund, și nu explică. Ajungi, inevitabil, să te întrebi: dacă noi muncim, iar ei blochează… ce rost mai are? Sistemul răspunde doar după ce apare criza. Asta nu e administrație – e pompierism birocratic. Iar fisura reală nu e în asfalt, ci în mentalitatea unor funcționari care confundă confortul cu competența. Reacția rapidă, empatia și respectul față de cetățean ar trebui să fie reguli, nu excepții. Iar verificările, dacă tot se cer, să înceapă cu prima sesizare – nu cu ultimul dezastru.”
Avertismentul nu e agresiv, dar nici vag… va avea cineva curajul să coboare în hățișul zecilor de birouri și să iasă de acolo cu o soluție reală, nu cu un nou raport? Când un sistem ignoră sau nu reușește să verifice realitatea prea mult timp, se prăbușește cu tot cu cei care îl conduc. Iar în administrație, primele fisuri apar întotdeauna acolo unde nu se vrea să se vadă. Acesta propune o igienizare instituțională: ”Acest tip de subordonați nu e doar simbolul unui pericol public, e un pericol direct pentru dumneavoastră, domnule primar. Pentru că ei vă sabotează munca, vă subminează promisiunile și vă compromit autoritatea. Iar Clujul are nevoie de reacție din prima zi – nu de acțiuni de imagine după ce criza a explodat. Avem nevoie de funcționari cu mintea limpede și sufletul conectat la realitate. De profesioniști care citesc, înțeleg și acționează – nu de oameni care clasifică sesizările în sertare și le uită. Pentru că, la final, cine nu răspunde, trebuie înlocuit. Și aceasta nu e răzbunare. E igienizare instituțională necesară! Nu e o luptă între partide și poziții. E o luptă pentru normalitate. Și, dacă nimeni nu o duce până la capăt, o vom pierde cu toții.”
Greșelile au fost afișate, reușitele – îngropate.
E ușor să ignori o sesizare. E mai greu să ignori fisura din asfalt. Dar imposibil de ignorat devine, într-o zi, fisura din oameni – cei care s-au săturat să plătească prețul unor funcții bine păzite și prost onorate. Iar când vocea care avertizează vine chiar din interiorul sistemului, tăcerea devine alegere. ”Mi-aș dori sincer ca acest mesaj să ajungă la toți cei care lucrează în administrație – de la cel mai mic birou până la vârful instituțiilor. Pentru că suntem conectați prin tăceri, frică, indiferență sau obișnuință. Și, într-o zi, chiar cei care azi închid ochii vor suporta costul nepăsării.
Încrederea ne-a fost luată treptat, prin birocrație coruptă și prin lideri linșați public doar pentru că au cerut ordine. Greșelile au fost afișate, reușitele – îngropate.
Nu mai putem tolera incompetența promovată pe criterii de „adaptabilitate” sau rețea. Orașul are nevoie de profesioniști, nu de semnatari fără responsabilitate. Plătim deja cu bani, cu sănătate, cu nesiguranță. Clujul nu mai poate continua pe drumul fricii și al pasivității. Timpul scuzelor a trecut. Acum e timpul acțiunii – și al răspunderii reale.”
Responsabilitate: cu nume sau fără nume?
Nimeni nu poate înțelege ce înseamnă o fisură până când nu simte că tot ce-a construit poate dispărea într-o bună dimineață. Când statul nu mai răspunde, nu e doar casa care cade. Cade și încrederea că nu ești singur. Cine va da ochii cu familiile care n-au greșit cu nimic, dar au fost lăsate de izbeliște? „Nu e nevoie de vinovați de fațadă. Dar e timpul ca fiecare să răspundă – real, legal, proporțional cu prejudiciul produs. Dacă vrem un Cluj european, trebuie să începem cu un Cluj responsabil. Oamenii nu mai cer promisiuni. Cer ca temerile lor să fie ascultate, iar sesizările – tratate ca alarme reale, nu ca simple hârtii. Când fisurile apar în asfalt, ele se lărgesc și în sufletul celor care trăiesc acolo. Iar când răspunsurile întârzie, frica se transformă în revoltă. Pe bună dreptate. Cetățeanul nu are nevoie de scuze după – ci de protecție înainte. Degeaba sancționăm formal, dacă păstrăm aceiași oameni, în aceleași birouri, cu aceleași semnături care ignoră consecințele. Așa plătim cu toții: uneori cu bani, alteori cu case. Uneori, cu viața.” ne răspunde liderul PSD.
Va putea liderul politic să înceapă această reformă? Poate. Dar va putea să o și ducă până la capăt, când va descoperi cât de bine se apără sistemul din interior? Ne-a provocat să-l urmărim – și o vom face.
Ați spus că veți vorbi. Acum ne uităm la dumneavoastră. Dar ne uităm și în jur: câți dintre voi, cei care citiți acum, ați tăcut în fața unui abuz? Câți ați întors capul în fața unei nedreptăți? Poate că nu doar liderii trebuie să se schimbe. Ci și noi. În fiecare birou. În fiecare ședință. În fiecare alegere de a tăcea
