Ieri seară, la Sala Polivalentă din Cluj-Napoca, tenisul românesc a trăit un moment de rămas-bun greu de digerat: retragerea Simonei Halep. Dar, dincolo de drama sportivă, o apariție aparte a reușit să eclipseze, măcar parțial, tristețea generală—primarul Emil Boc, poziționat strategic între părinții Simonei, Tania și Stere Halep. Cu un talent remarcabil de a fi omniprezent la fiecare eveniment notabil al orașului, edilul a simțit, probabil, că e nevoie de un umăr pe care părinții campioanei să plângă. Iar cine altcineva putea juca acest rol mai bine decât el?
Cu încă trei ani până la campania electorală, Boc pare să fi descoperit o nouă menire: terapeut emoțional de ocazie. După ce a rezolvat marile probleme ale orașului (sau cel puțin așa spune el), și-a permis să acorde atenție și celor sufletești. Dacă calitatea vieții și traficul nu sunt perfecte, măcar sufletele celor prezenți la Polivalentă au fost pansate cu grijă. Clujul e pe mâini bune—de fier, dar și de tandrețe, atunci când e nevoie.
