Într-o zi toridă de vară, undeva în anii ’70, în cariera de piatră din Bologa, două suflete aparent incompatibile s-au întâlnit și au scris o frumoasă poveste de dragoste. Serafim, un inginer respectat și educat, și Gherghina, o tânără muncitoare cu studii primare, au demonstrat că dragostea adevărată poate depăși orice diferență socială sau prejudecată.
Domnul Serafim s-a născut în anii ’50, într-o familie numeroasă din comuna Dumbrava, județul Cluj. Crescut alături de șase frați, într-o sărăcie copleșitoare, a descoperit de timpuriu puterea educației. „Învățătura era singura mea șansă de a ieși din sat și de a-mi face un viitor mai bun”, povestește el.
În ciuda greutăților, Serafim a fost primul din familie care a terminat liceul, iar mai târziu, Institutul Politehnic din Cluj. Visul lui era să devină inginer și să aducă schimbări semnificative comunității din care provenea.
După ce a absolvit, Serafim a fost adus de destin în locurile natale, unde a lucrat inițial la exploatarea carierei de piatră din Căpușu Mare. Mai târziu, a fost transferat la Bologa, locul unde destinul avea să-i schimbe viața pentru totdeauna.
Într-o după-amiază, în mijlocul colbului și al zgomotului asurzitor al utilajelor, ochii lui Serafim s-au oprit asupra unei tinere muncitoare care se străduia să care un sac de piatră. Gherghina avea 20 de ani, iar frumusețea ei delicată contrasta puternic cu munca grea pe care era nevoită să o facă. „Parcă toată lumea s-a oprit pentru câteva clipe. Mi-am spus atunci că trebuie să o cunosc”, își amintește Serafim.
Relația lor a început timid, cu schimburi de priviri și cuvinte mărunte, dar totul s-a schimbat într-o seară de vară. La lăsatul serii, după o zi istovitoare de muncă, cei doi au rămas singuri în cariera de piatră. Printre zgomotele utilajelor ce se stingeau treptat și mirosul de praf amestecat cu aerul cald, Serafim a prins curaj.
„Era ceva magic în liniștea aceea aparent zgomotoasă. Am simțit că e momentul potrivit și, fără să mă gândesc prea mult, i-am spus ce simt”, povestește el. Gherghina, rușinată, dar emoționată, și-a ridicat ochii către el, iar în următorul moment cei doi s-au sărutat.
„A fost primul meu sărut adevărat și n-am să-l uit niciodată. Zgomotul utilajelor parcă s-a transformat în muzică. Eram doar noi doi și lumea părea să dispară”, mărturisește Gherghina, cu ochii umezi.
Deși diferențele dintre ei erau evidente, Serafim a fost atras nu doar de frumusețea Gherghinei, ci și de modestia și bunătatea ei. În ciuda bârfelor și a privirilor piezișe ale colegilor, a îndrăznit să o abordeze. Iar atunci când privirile lor s-au întâlnit, cei doi au simțit o conexiune profundă.
Dragostea lor a înfruntat obstacolele sociale și profesionale. Gherghina avea doar studii primare, însă cu sprijinul necondiționat al lui Serafim, a reușit să-și continue educația. „Serafim nu doar că m-a iubit, dar m-a ajutat să mă ridic. Mi-a spus mereu că pot mai mult”, mărturisește Gherghina.
Cu timpul, tânăra a obținut un post de magazioneră, scăpând astfel de munca fizică epuizantă.
După decenii de muncă și sacrificii, Serafim și Gherghina trăiesc astăzi într-o casă retrasă din satul Stolna, comuna Săvădisla. Viața lor este simplă, dar plină de recunoștință.
„Nu am avut niciodată bogății, dar am avut tot ce ne trebuia: iubire, respect și sănătate. Asta ne-a ținut împreună”, spune Serafim.
Cei doi nu au nepoți dar nici copii, se au doar unul pe altul și iubirea pe care și-o poartă reciproc.
Povestea lui Serafim și a Gherghinei ne reamintește că dragostea adevărată nu ține cont de diferențe, obstacole sau gura lumii. În mijlocul unei lumi grăbite și uneori cinice, povestea lor este o lecție despre curaj, dăruire și frumusețea unei iubiri care rezistă în timp.
„Dacă ai pe cineva care te iubește cu adevărat, ai tot ce-ți trebuie. Asta e tot ce contează”, concluzionează Gherghina, cu un zâmbet cald.
