Peter Fairlie, un inginer canadian din apropierea orașului Toronto, a devenit cunoscut pe plan internațional după ce a reușit să capteze semnalul postului public de televiziune din Coreea de Nord cu ajutorul unui satelit amplasat chiar în curtea sa. Pasionat de telecomunicații, Fairlie a realizat această performanță tehnică cu scopul de a explora, dar și de a dezvălui lumii programul televiziunii dintr-o țară cunoscută pentru regimul său totalitar și izolarea sa extremă.
După ce a analizat și editat materialul, inginerul a decis să îl publice pe YouTube, oferind publicului o privire rară în interiorul unei țări despre care informațiile sunt adesea limitate și controlate strict.
Asemănare izbitoare cu TVR-ul din Epoca de Aur a lui Ceaușescu
Ce a surprins în mod deosebit a fost asemănarea izbitoare între programul televiziunii nord-coreene și cel al TVR din perioada Republicii Socialiste România. În anii ’80, televiziunea română de stat era un vehicul puternic al propagandei regimului Ceaușescu, iar multe dintre elementele observate în programul KCTV amintesc de acea perioadă.
Timp de difuzare redus: Atât televiziunea din Coreea de Nord cât și TVR în perioada comunistă difuzau doar câteva ore pe zi. În Coreea de Nord, programul de difuzare al KCTV durează aproximativ 2 ore și 30 de minute, timp limitat pentru a reduce costurile energetice și de producție. Similar, în România anilor ’80, programul TV era limitat, în special în ultimii ani ai regimului, când criza economică impunea măsuri drastice de economisire a energiei.
Intonarea imnului național: Un alt element comun este intonarea imnului național la începutul și la sfârșitul transmisiei. În ambele cazuri, aceasta reprezintă un ritual de consolidare a sentimentului național și de reafirmare a loialității față de regim.
Cultul personalității: Atât în Coreea de Nord cât și în România comunistă, televiziunea era folosită pentru a cultiva imaginea liderilor. KCTV glorifică dinastia Kim, prezentând-o ca pe niște conducători providențiali. Similar, în România, Nicolae Ceaușescu și familia sa erau venerați prin reportaje și documentare elogioase, menite să întărească cultul personalității.
Buletine de știri propagandistice: În ambele cazuri, buletinele de știri erau (și sunt în cazul Coreei de Nord) instrumente puternice de propagandă. Ele prezentau realizările regimului și ale „oamenilor muncii” într-o lumină exagerat de pozitivă, ignorând sau minimizând problemele reale cu care se confrunta populația.
Documentare despre realizările muncitorilor: KCTV include deseori documentare care prezintă realizările industriale și agricole ale țării, amintind de emisiunile similare difuzate de TVR în perioada socialistă. Aceste materiale erau destinate să ilustreze succesul regimului în mobilizarea și organizarea populației pentru atingerea obiectivelor economice.
Muzică patriotică și animație pentru copii: La fel ca în România ceaușistă, programul TV din Coreea de Nord include secțiuni de muzică patriotică menită să inspire devotament față de regim, urmate de un scurt program de animație pentru copii. Aceste desene animate aveau (și au) adesea un conținut educațional sau propagandistic, subliniind valorile promovate de stat.
Publicarea acestor înregistrări pe YouTube a atras atenția internațională, mulți privitori fiind surprinși de similitudinile dintre cele două sisteme de propagandă televizată, deși ele funcționează la decenii distanță unul de celălalt și în contexte geografice și culturale complet diferite. Asemănările între programul KCTV și cel al TVR din perioada pre-decembrista evidențiază modul în care regimurile totalitare folosesc televiziunea pentru a controla narativul și pentru a își consolida puterea.