Zacusca, un preparat emblematic al toamnei, aduce în bucătăriile noastre aroma legumelor coapte și pasiunea pentru tradiție. Originară din Balcani, zacusca este mai mult decât o simplă mâncare conservată – este o poveste despre cultură, familie și gusturi transmise din generație în generație.
Deși astăzi este asociată cu borcanele pregătite pentru iarnă, zacusca a fost inițial un fel de mâncare din legume proaspete, consumat imediat după preparare. Rețeta clasică include vinete coapte, ardei kapia sau gogoșari copți, ceapă și roșii, toate asezonate cu foi de dafin, sare și piper. În funcție de regiune, se adaugă ciuperci, fasole, morcovi sau chiar pește, cum este cazul rețetelor lipovenești.
În România, gospodinele încep prepararea zacuștii în plină vară, cocând legume pe plite și umplând borcane sterilizate cu amestecuri aromate. Fiecare familie are o rețetă unică, păstrată cu grijă și transmisă doar celor de încredere. Similar, în Bulgaria, un preparat numit „lutenița” folosește ingrediente și tehnici asemănătoare, demonstrând legăturile culturale dintre țările balcanice.
De-a lungul istoriei, zacusca a fost mai mult decât o simplă mâncare. În Rusia, un preparat similar numit „zakuska” avea un rol esențial în ospitalitate. În vremuri când drumurile erau greu accesibile, gazdele păstrau mereu gustări gata pentru călătorii obosiți. Aceste „zakuski” deveneau o punte de legătură între oameni, un simbol al generozității și al comuniunii.
Astăzi, zacusca continuă să fie un catalizator al socializării, fie că este servită pe pâine proaspătă la un mic dejun de familie, fie că însoțește mesele festive. Gustul său unic, rezultat din legumele coapte și condimentele alese, este o celebrare a toamnei și a artei culinare balcanice.
Pentru pasionații de gastronomie și istorie, zacusca rămâne o poveste delicioasă despre tradiție, diversitate și legături culturale.
