Amintire cu filosoful Mihai Șora, care ne-a părăsit ieri, la 106 ani și patru luni.
Un intelectual cu o viaţă fascinantă, un om de cultură care în plin regim ceauşist a iniţiat un demers de educare impresionant prin seria de cărţi ”Biblioteca Pentru Toţi”, majoritatea dintre noi avem cărți în bibliotecă din colecția inițiată de el.
După 1989 a fost ministru al Educației, în guvernul Roman, dar a renunţat la funcție în semn de protest faţă de bătaia primită de studenți și agresiunile minerilor asupra Universității București și Opoziției democratice, din 13-15 iunie 1990.
Eu i-am luat un interviu care pe net nu îl mai găsesc, pentru cotidianul local Ziua de Cluj, eram reporter acolo în 2006, la dep. Cultură. Șora venise la UBB, la o conferință, și masa a luat-o, la prânz, la Piramidă. Acolo am fixat întâlnirea cu el, și timp de circa 50 minute, am prânzit împreună și i-am luat interviul.
Eu, care țin arhive, îl am sub formă tipărită, print.
Interesul meu era legat de interbelic, pentru că fusese studentul lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu și asistent l-a avut pe Mircea Eliade. Cred că cu asta am spus tot despre cine era în fața mea….
Un om de o inteligență aparte, un tip cu umor, hâtru, un pic timid, că nu mă știa. Paranteză, asta nu pricepe publicul, nu are cum, ce greu e ca un simplu reporter de provincie, să devină cumva familiar cu un intelectual de talia lui Șora, sau cu orice alt intervievat cu care te vezi prima dată. E foarte greu să devină el familiar cu tine, aproape imposibi…ține și de tine, de felul tău, talentul tău de intervievator
Șora a fost foarte prietenos, eu nu am vrut să insist foarte tare, mi-a povestit multe, dar mi-a răspuns punctual. Am publicat interviul, nu a avut impactul dorit, dar sunt mândru că l-am scris. O să-l public în viitoarea mea carte de publicistică, unde îmi voi aduna tot ce am scris bun, stiri, relatari, reportaje, intervuri, exclusivități, etc în cei 27 de ani de presă.
Îmi voi aminti mereu de un Șora luminos, afabil, prietenos și modest. Modest, mai ales la ce CV avea și ce viață fascinantă a avut. El chiar avea cu ce să se laude și să fie fițos… Nu a fost cazul. Din nou se dovedește, oamenii mari sunt modești
Adio, maestre Șora, oriunde ai fi acum!
