Dacă ai avut vreodată impresia că prețurile din Cluj-Napoca sunt stabilite după o logică proprie, una care sfidează orice raționament economic clasic, nu ești singurul. Chiriile sunt la nivelul marilor capitale europene, prețurile la alimente depășesc media națională, iar locuințele par rezervate unei elite financiare care nu resimte impactul creșterii costului vieții. Dar cum s-a ajuns aici?
După încheierea epocii de stagnare a regimului Funar în 2004, Clujul a intrat într-o etapă accelerată de modernizare. Noua administrație a mizat pe ceea ce orașul avea mai valoros – statutul său de centru universitar, capabil să furnizeze o forță de muncă înalt calificată. Această strategie s-a dovedit eficientă, iar începând cu a doua jumătate a anilor 2000, Clujul a devenit tot mai atractiv pentru investitori străini. Anul 2007 a marcat începutul unei dezvoltări economice galopante, iar perioada 2015-2019 a fost vârful de lance al acestui avans, orașul transformându-se în principalul hub IT al României.
Expansiunea economică a fost însoțită de o explozie imobiliară. Noi cartiere au apărut peste noapte – Buna Ziua fiind doar unul dintre exemplele cele mai evidente. În paralel, comunele limitrofe precum Florești, Apahida, Baciu sau Jucu s-au transformat în așa-numitele „comune dormitor” pentru angajații Clujului, găzduind mii de oameni care nu își permiteau locuințe în oraș, dar care continuau să lucreze și să consume aici.
Principalul motor al acestei transformări a fost, fără îndoială, industria IT. Tineri absolvenți ai Universității Babeș-Bolyai și ai Universității Tehnice au populat rapid acest sector, beneficiind de salarii mult peste media națională. Clujul a devenit un magnet pentru tinerii din întreaga țară, trei din cinci absolvenți români dorind să studieze și să muncească aici. Însă această dezvoltare spectaculoasă a adus și probleme structurale profunde.
În primul rând, creșterea veniturilor din IT a antrenat o explozie a prețurilor pe piața imobiliară. Problema este că, statistic vorbind, o mare parte dintre acești tineri nu au domiciliul în Cluj-Napoca și nu sunt afectați direct de costurile ridicate. Ei își permit să plătească chirii exorbitante fără dificultăți, în timp ce clujenii nativi, majoritatea peste 45 de ani și cu salarii mult mai mici, resimt din plin această presiune economică. Se creează astfel o discrepanță majoră între puterea de cumpărare a celor care vin să muncească în IT și a celor care trăiesc în oraș de generații întregi.
Administrația locală susține că cererea ridicată este principalul factor al creșterii prețurilor. În realitate, situația este mai complexă. Lipsa unui plan urbanistic coerent și a unor politici publice pentru crearea de noi cartiere accesibile a contribuit la această explozie a prețurilor. Locuințele ANL, de exemplu, sunt aproape inexistente, iar dezvoltarea imobiliară se face haotic, fără o strategie clară de echilibrare a pieței.
Mai grav este că această creștere a costului vieții afectează profund pe cei care nu activează în IT. Absolvenții de facultăți cu profil umanist sau social sunt adesea condamnați la salarii puțin peste minimul pe economie, ceea ce îi forțează fie să locuiască în periferie, fie să părăsească orașul definitiv. Acest exod tăcut al tinerilor non-IT generează un dezechilibru pe piața muncii și un deficit de specialiști în alte domenii esențiale, cum ar fi educația, cultura sau administrația publică.
Mai nou, Clujul se confruntă și cu un alt fenomen îngrijorător: industria IT, cea care a susținut această dezvoltare economică, începe să dea semne de încetinire. Majoritatea companiilor IT din oraș au funcționat pe modelul outsourcing-ului pentru corporații internaționale, însă aceste corporații au început să își mute proiectele către piețe mai ieftine, precum India sau China. Criza din sectorul IT din Cluj durează deja de doi ani și nu dă semne că se va atenua prea curând. Dacă această tendință continuă, orașul se poate trezi într-o situație paradoxală: prețurile vor rămâne ridicate, dar veniturile mari care le justificau vor începe să dispară.
Pentru viitoarele administrații ale orașului, provocarea este clară: trebuie găsite soluții pentru a echilibra această situație economico-socială. Dezvoltarea de noi cartiere accesibile, stimularea altor industrii în afară de IT și sprijinirea categoriilor sociale vulnerabile trebuie să devină priorități. Altfel, Clujul riscă să devină un oraș elitist, inaccesibil pentru cei care l-au construit și l-au făcut să fie ceea ce este astăzi.
