De zeci de ani trăim fascinația omului civilizat. După el ne automodelăm, fiecare după pricepere și noroc, ca să putem deveni notorii, dominatori, poleiți în aparențele succesului. Însă, dincolo de podoabele înzorzonate și spițelate, râvnitul personaj îmi pare tot mai bolnav, afectat de maladia stafidirii morale și spirituale. Ființa lui se asfixiază în lăcomie, îmbuibare, fățărnicie, carnalitate, materialitate etc.
Partea și mai tristă este că omul de tip traditional, cu toate imperfecțiunile și dramele lui, este pe cale de dispariție. Credința, simplitatea, seninătatea, stoicismul omului, numite cândva „veșnicie”, sunt azi irosite și disprețuite de o societate ce în chip arogant se crede/se autoproclamă civilizată, superioară.
De aceea, scurtele excursii pe care le-am făcut recent în Tranișu, sat de pe Vlădeasa, au căpătat forma unei interesante experiențe sufletești, nu chiar simplu de așezat în cuvinte. Neîndoielnic, peisajele sunt cuceritoare: munte, verde infinit, ierburi copleșitoare. Sat răsfirat, rar vezi două case învecinate, bisericuță din lemn și apoi multe imagini care mai degrabă te tulbură, te pun pe gânduri. Și ici și colo dai peste case și acareturi cărora nu le mai trece nimeni pragul sau care, mai rău, au căzut în ruine, cu tot ce era înăuntru, peste care se înstăpânesc inexorabil copacii și ierburile.
Cufundat în acea ambianță, care oricum îți provoacă sentimente grele și contradictorii, cele mai răscolitoare au fost întâlnirile cu oamenii locului, pe care, din prima clipă, i-am simțit atât de diferiți de mult trâmbițatul om civilizat. La țăranii din Tranișu, marea parte îmbătrâniți și sleiți de puteri, am găsit acele zâmbete sincere pe chipuri, bucuria de a te vedea și primi în ocol, dispoziția de a te ajuta necondiționat, iar în priviri liniștea și împăcarea.
Stând de vorbă cu lelea Mărioara, cu badea Rusalim sau cu badea Gheorghie am fost cuprins de senzația dureroasă că, de fapt, în cursa noastră infernală după prosperitate și civilizație ne-am cam pierdut seninătatea, omenia, poate chiar sufletul și sensul.
PS: Călătoriile în Tranișu sunt prilejuite de împlinirea, anul acesta, a 75 de ani de la formarea în 1948 a grupului anticomunist „Teodor Șușman” din Răchițele. În cadrul Proiectului Versantul Partizanilor din Apuseni (https://versantulpartizanilor.ro/), dedicat istoriei grupului, Asociația Clubul Monarhiștilor Clujeni va organiza, în toamna acestui an, câteva acțiuni cu caracter comemorativ, între care și o expoziție cu icoane pe sticlă făcute de Teodor Șușman jr. în perioada 1952-1958, pe când era urmărit de Securitate și Miliție.
Text al istoricului clujean Cornel Jurju preluat de pe senspolitic.ro