Între Traian Băsescu și Gheorghe Funar nu a existat niciodată o relație politică excepțional de bună. Ba din contra, cei doi se ciondăneau pe unde apucau. Era și normal în fond și la urmă urmei, deoarece pe întreagă perioada a tranziției cei doi politicieni se aflau în părți diametral opuse ale eșichierului politic. În anii 90′ și în debutul noului mileniu, Traian Băsescu, actual eurodeputat afiliat la PPE, juca cartea social-democrației în fața electoratului, în timp ce Gheorghe Funar transmitea în spațiul public un mesaj naționalist.
Gheorghe Funar a fost primarul municipiului Cluj-Napoca timp de trei mandate între 1992-2004. Funar intră în politică în anul 1990 devenind membru al PUNR (Partidul Unității Națiunii Române), iar în 1991 se impune ca și președinte al acestei formațiuni. Prospăt instalat în funcția de primar al municipiului Cluj-Napoca, Gheorghe Funar candidează în toamna anului 1992 pentru funcția de președinte al României. Cu ocazia acelor alegeri prezidențiale, Gheorghe Funar produce un șoc pe scena politică românească, reușind să se claseze pe locul III în cursa electorală, cu un scor de 11%.
Funar părăsește PUNR în 1999, și încearcă pentru scurt timp o carieră solo în politică prin crearea unui partid de mici dimensiuni denumit PAUR, însă în anul 2000 este primit cu surle și trâmbițe de către politicianul Corneliu Vadim Tudor în PRM.
Traian Băsescu devine imediat după revoluție, primul subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor din Guvernul României Libere. În 1991 Petre Roman îl numește Ministrul Transporturilor pe Băsescu, funcție pe care o va ocupa și în guvernul lui Theodor Stolojan. Traian Băsescu a fost ales deputat de Vaslui la alegerile din 1992 și 1996. În 1996 se întoarce în poziția de Ministrul al Transporturilor în guvernul de coaliție CDR-USD-UDMR. Între 2000 și 2004 Traian Băsescu a ocupat funcția de Primar General al Municipiului București.
Așadar, nu e de mirare că relațiile dintre cei doi oameni politici erau oarecum ostile. Surprinzător, în anii 2000, Funar și Băsescu fac un compromis politic și se aliază împotriva unui inamic comun de la acel moment, mai exact împotriva Guvernului României condus de Adrian Năstase și împotriva ministrului administrației publice de atunci, Octav Cozmâncă.
În anul 2003, Funar – în calitate de Primar al Municipiului Cluj-Napoca și Băsescu – în calitate de Primar General al Bucureștiului, făceau parte din Asociația Primarilor din Marile Orașe.
Din această asociație mai făceau parte și Mircea Hava (primar al municipiului Albă Iulia), Ioan Ghișe (primar al municipiului Brașov), Mircia Munteanu (primar al municipiului Deva), Remus Mariș (primar al municipiului Hunedoara) și Petru Filip (primar al municipiului Oradea)
În Aprilie 2003, cei șapte primari menționați mai sus s-au întâlnit la Cluj-Napoca pentru a dezbate problemele administrației publice locale. Cu această ocazie aceștia au sesizat numeroase probleme. În finalul acestei ședințe a Asociației Primarilor din Marile Orașe, cei șapte edili au semnat o adresă pe care au înaintat-o către Strasbourg. În această adresă, cei șapte primari sesizau Congresul Puterilor Locale și Regionale de la Strasbourg referitor la problemele din România.
Iată astfel cum două personaje politice total diferite din acel moment, Gheorghe Funar și Traian Băsescu, au fost nevoiți să stea la aceași masă a dialogului politic chiar în Municipiul Cluj-Napoca.
