Răzvan Andronic (23 de ani), fost jucător al CFR Cluj, a vorbit într-un interviu acordat Curierul de Cluj despre perioada petrecută la echipa din Gruia, despre greutățile carierei și obstacolele întâlnite de tânărul fotbalist român, un jucător dornic de performanță, dar și despre cum a ajuns să evolueze în prezent pentru o echipă din liga a IV-a după ce în trecut marcase împotriva FCSB-ului.
„Întoarcerea la Cluj a fost cea mai mare greșeală pe care am făcut-o”
CdC: Salut, Răzvan. Știu că în prezent evoluezi în liga a IV-a. Încotro crezi că se îndreaptă cariera ta?
Răzvan Andronic: Am avut o perioadă în care am stat foarte mult timp, căci am avut o accidentare la spate. Voiam mult să mai joc undeva, să nu stau. Am avut discuții să merg mai sus, spre Liga a 2-a, dar nu am acceptat pentru că știam că nu pot.
E vorba de o accidentare gravă?
E o accidentare destul de gravă la spate, care tot recidivează, dar în ultima perioadă sunt bine. La început credeam că nu am să mai pot continua, mi se bloca spatele. Este ceva genetic, nu e o accidentare dintr-un meci anume. Am avut noroc că am putut face recuperare 6 luni cu cei de la CFR Cluj, dar nu sunt încă 100%.
Ce șanse crezi că ai să te întorci în fotbalul mare?
Sunt un om realist, cred că șansele nu sunt foarte mari dar totul depinde de mine, de ce fac. Ar fi un pas mare să mă întorc în prima ligă, dar până atunci trebuie să joc, să-mi recapăt ritmul, iar după aceea nu se știe niciodată.
Ai debutat în liga 1 pentru FC Botoșani, într-o victorie cu 2-0 împotriva FCSB-ului. Chiar tu ai marcat primul gol. Ce ai simțit când ai văzut că mingea se duce în plasă?
Nu pot să exprim bucuria din acel moment. A fost ceva incredibil, nu mi-a venit să cred. Înainte de meci, antrenorul Marius Croitoru îmi spunea că voi juca, dar nu credeam, am fost sceptic. Am aflat că sunt titular cu o zi înainte de meci și încă nu-mi dădeam seama ce mi se întâmplă. Voiam să-mi joc șansa și a ieșit un meci incredibil pentru mine. Am mai jucat 8-9 meciuri și am venit la CFR…
N-ai apucat să procesezi tot ce ți se întâmpla…
S-a întâmplat totul foarte rapid, mă sunase impresarul din perioada aceea (Florin Vulturar n.r.) și mi-a zis că am primit ofertă de la CFR. Eu sunt din Cluj, dorința să mă întorc acasă era foarte mare. Acum cred că a fost cea mai mare greșeală pe care am făcut-o.
De ce?
CFR-ul nu are nicio vină, e doar vina mea. La ei joacă mulți fotbaliști cu experiență, iar șansele mele să joc erau mult prea mici. Faptul că mă puteam întoarce acasă m-a influențat cel mai tare.
<<Pune 15.000 euro pentru play-off că oricum nu avem cum să ajungem acolo!>>
Cum ai descrie perioada petrecută la Cluj?
A fost o perioadă destul de grea, CFR Cluj e campioana României, trebuie să accepți că e greu. Eram într-o perioadă bună și voiam să joc, iar faptul că am ales să merg apoi la Clinceni a fost o alegere extraordinară. Am avut colegi incredibili, a fost acel sezon cu calificarea în play-off..
La Clinceni ați avut și un grup bun, era Rusescu, Tănase..
…Pârvulescu, Adi Popa, Gardoș, eram o echipă de play-off deși nimeni nu credea în noi. Mai erau Markovic, Cordea, jucători cu mare calitate.
La Cluj i-ai avut antrenori pe Dan Petrescu și pe Șumudică. Cum te-ai înțeles cu ei?
Nu am avut prea multe contacte cu ei, antrenamentele lui Petrescu erau mai intense, mai grele, ale lui Șumudică erau mai relaxante.
Totuși, nici Petrescu, nici Șumudică nu te-au folosit în vreun meci oficial, care crezi că e explicația?
Dacă ești junior la CFR trebuie să aduci un plus imens, trebuie să ai experiență. Eu aveam nevoie de timp, de încredere, dar ei sunt campionii României, acolo nu este timp. Ei mizează pe jucătorii cu experiență.
De ce n-ai rămas mai mult la Clinceni?
În primul sezon am jucat 22 de meciuri și am marcat 2 goluri. Cei care calificasem echipa în play-off voiam să mai rămânem un an, dar cu ceva bani în plus. Cei din club n-au fost de acord, iar anul următor s-a întâmplat ce s-a întâmplat..
Erau niște bonusuri în contractele voastre care urmau să fie activate în cazul calificării în play-off. Cei din conducere nu se așteptau să reușiți și au pus niște sume pe care nu le-au gândit prea mult.
Da, ai dreptate. Au fost discuții de genul: <<Pune 15.000 euro pentru play-off că oricum nu avem cum să ajungem acolo>>, iar jucători au încercat asta și le-a ieșit. Eu nu mi-am luat bonusul, nici nu era foarte mare, echipa avea deja probleme. Salariile au fost la zi, n-am vrut să „înfundăm” echipa. N-am plecat cu un gust amar, a fost cea mai frumoasă perioada din cariera mea.
„Când ești pe val ai impresia că nu ți se mai poate întâmpla nimic rău”
În vara lui 2021 trebuia să mergi împrumut la Sepsi OSK, însă mutarea a căzut din motive medicale.
Am mers la Sf. Gheorghe, am făcut un antrenament, mi s-a blocat spatele și am căzut de acord să nu mai semnăm. Era un contract destul de bun.
Claudiu Petrila a fost împrumutat un an de la CFR Cluj la Sepsi, a jucat titular și acum e om de bază în echipa lui Petrescu. Crezi că s-ar fi schimbat și cariera ta dacă ai fi rămas acolo?
N-am de unde să știu, deși cred că se schimba mult în bine. Era o echipă frumoasă, sunt condiții bune, îmi era super-bine dacă semnam acolo.
Cât de greu îi este tânărului jucător român să se impună într-o echipă de campioni precum cea a CFR-ului?
Este foarte greu, dacă ești tânăr trebuie să fii un super-jucător, cum este Petrila. La el se vedea că poate face diferența, sărea în ochi mai tare decât unii seniori.
De ce juniorii din străinătate pot face față la echipele mari, dar cei din România nu?
Ei cresc diferit, nu există grad de comparație, acolo crești de mic cu mentalitatea de învingător, acolo chiar e cel mai înalt nivel. Nu ai nevoie de nimic altceva decât să te antrenezi.
De la ce antrenor ai învățat cel mai mult?
De la Marius Croitoru. Condițiile la FC Botoșani erau foarte bune, antrenamente intense, totul era bine. Cred că greșeala mea a fost că n-am mai rămas acolo. Croitoru mi-a spus că mai răman, dar din dorința de a fi acasă am venit la Cluj.
Regretă altceva fotbalistul Răzvan Andronic, în afară de întoarcerea la Cluj?
Regret că nu am știut să iau unele decizii în momente cheie, în momentele bune nu-ți dai seama. Când ești pe val ai impresia că nu ți se mai poate întâmpla nimic rău.
„Mă gândeam ce voi mânca mâine”
Dacă ai putea da timpul înapoi până la golul marcat contra FCSB-ului, dar având gândirea de acum, ce ai face diferit?
100% m-aș antrena de 10 ori mai bine, aș mai fi rămas un sezon la Botoșani. Pasul la Clinceni oricum l-aș fi făcut. Nu aș fi venit la CFR și pentru că, poate, nu eram un jucător de CFR.
Îți reproșezi seriozitatea în antrenamente?
Nu, îmi reproșez că eram comod în afara antrenamentului. Nu am avut o viață extra-sportivă rea. Mă refer la recuperarea după antrenament, nu-mi dădeam seama cât e de important să mergi la sală, să muncești în plus.
La Brașov cum a fost, l-ai prins pe Dan Alexa?
Ei mă sunau zilnic să vin la Brașov, era o echipă de mijlocul campionatului. Am jucat 50 de minute și m-a luat iar accidentarea. Când a venit Alexa, eu știam că nu o să mai continui. La Brașov nu mi-am luat banii 6 luni, au fost multe cheltuieli, chirie, mâncare, mă gândeam ce voi mânca mâine, am rămas cu un gust amar pentru că nici eu nu i-am ajutat, nici ei pe mine. Era o situație nasoală, când mergeam la antrenament parcă mergeam la închisoare. Banii până la urmă i-am primit toți.
Cum ești în afara terenului?
Sunt o persoană sociabilă, îmi place mult să stau cu familia, în perioada aceasta grea m-a ajutat fratele meu mai mic. E greu să accept situația din prezent, în care nu pot face ce iubesc.
În cazul în care nu reușești să te întorci în fotbal, ce planuri ai pentru tine?
Aș vrea să rămân tot în domeniul acesta, mi-ar plăcea să antrenez o grupă de copii și juniori. Mi-e greu să fac altceva dacă de la 5 ani doar asta am făcut. Știam că CV-ul meu o să fie pătat dacă merg la liga a IV-a, dar nu regret, e important ce cred eu, nu ce zic alții.
Interviu de Sergiu Crăciun, student, an 1, jurnalism, UBB
Editor Tiberiu Fărcaș
Foto arhivă Răzvan Andronic




