Superstiția memorabilă dintre Culio, ex-CFR Cluj, și regretatul Sandu Matei

Alexandru Matei, cunoscut drept Sandu Matei, cel care ani la rând a fost angajatul lui CFR Cluj, fie că a ocupat funcția de jucător, antrenor sau conducător al echipei, a încetat din viață la mijlocul săptămânii trecute la vârsta de 69 de ani.

Cel despre care Marcel Pușcaș spunea la un moment dat că „fără el, nu am am fi auzit vreodată de CFR Cluj să fie campioană” a fost unul dintre cei mai vechi oameni din club. A făcut parte din staff-ul echipei încă din perioada în care vișiniii evoluau în Divizia C și a luat loc pe bancă inclusiv la meciurile din grupele Ligii Campionilor, acolo unde ardelenii au ajuns în trei rânduri, în 2008, 2010 și 2012.

Doliu la CFR Cluj! A murit Sandu Matei, unul dintre cei mai emblematici oameni ai clubului - Curierul de Cluj
Sandu Matei, împreună cu Ricardo Cadu (stânga) și Antonio Semedo // sursa foto: Facebook Semedo

Fără doar și poate, unul dintre jucătorii care i-au ajuns la inimă cel mai mult lui „Nea Sandu” a fost Juan Emmanuel Culio, argentinianul care avea să devină printre cei mai emblematici jucători ai fostei campioane. Culio a jucat pentru CFR Cluj de trei ori, între 2007-2011, 2017-2019 și 2021, și a pus umărul la câștigarea a nu mai puțin de 13 trofee din vitrina feroviarilor.

În cadrul volumului „Vestiarul Campionilor”, lansat în anul 2012 de către Zoltan Cantor și Ciprian Rus, Sandu Matei a relatat o parte dintre amintiriile cu foștii jucători ai CFR-ului. Printre ei se număra și Culio, alături de care a legat nu doar relația jucător-conducător, ci și una dintre cele mai strânse prietenii din cadrul lotului.

„Eram la un antrenament, în 2010, în tur, și-l vedeam pe Culio așa, mai agitat, se tot uita la mine… După ce se termină antrenamentul, vine fugind la mine: <<Sandu, Sandu! Poliția de frontieră din Madrid nu îl lasă pe vărul meu să vină în România! Te rog frumos, acum să suni pe polițiști, că tu cunoști poliția de frontieră de acolo, și să le spui să-l lase să vină în România, că e vărul meu.>>

Încerc să-i explic că mai cunosc, așa, în țară, câțiva polițiști, dar de unde să cunosc eu în Spania? L-am chemat și pe Peralta să mă ajute la explicații, dar nimic… În fine, se pare că până la urmă l-au lăsat pe om să treacă spre România… Seara, primesc un telefon de la Culio: <<Mulțumesc din suflet, nea Sandu!>> Culio chiar și-a imaginat că am pus o pilă la Madrid!!! A fost foarte amuzant.”, relata Sandu Matei în cadrul volumului amintit.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
De la stânga la dreapta: Beto, Sandu Matei, Stojan Vranjes și Cristi Panin, după câștigarea titlului în 2012 // sursa foto: Facebook Gabor Istvan-Gabor

Acesta a dezvăluit și una dintre superstițiile jucătorului înainte de fiecare meci, însă una care îl implica și pe Matei și care avea să le creeze probleme la meciurile din competițiile europene, atunci când meciurile erau oficiate de arbitrii străini.

„Înainte de fiecare meci, Culio îmi încredința un inel, să-l țin în timpul meciului… În Champions League a fost destul de greu să ne susținem superstiția, deoarece arbitrul, înainte de începerea meciului, are obligația să te verifice să nu ai nimic la tine. Tot timpul a trebuit să explicăm arbitriilor că avem o superstiție și să-l lase pe Culio să intre cu inelul pe mână, pentru că apoi mi-l lasă mie.

Îmi amintesc, însă, după un meci de-al nostru de la Cluj, m-am dus acasă și, cum m-am băgat în pat, am și adormit. Și mă trezesc dimineață speriat că nu mai știam ce făcusem cu verigheta lui Culio. Mi-a dat-o să o păstrez până după meci și uitasem să i-o înapoiez. Agitat, m-am apucat să-i caut verigheta prin toată casa! Până la urmă am găsit-o, dar m-am speriat urât. Nu e vorba că pierzi o bucată de aur, e vorba că pierzi un obiect cu valoare sentimentală…”, spunea amuzat Sandu Matei.

Emmanuel Culio s-a retras din activitate la începutul anului trecut, în ianuarie 2022, după ce ultima sa aventură la Cluj a durat doar 3 luni. De-a lungul carierei, acesta a mai evoluat pentru echipe precum Galatasaray, Las Palmas sau Mallorca, iar cea mai înală cota de piață a avut-o în 2012, atunci când site-urile de specialitate îl evaluau la nu mai puțin de 4 milioane de euro.

sursa foto: arhivă personală Zoltan Richard Cantor

Distribuie articolul pe social media: